Motto: ”Îmi va ieși în cale, pentru că și ea mă caută, se va opri fix înaintea mea mirată cu ochii mari, veseli și curioși.”
”- Și acum ce ai să faci?
- Cobor din nou în adâncuri.
- Unde mai exact?
- În tunelurile iepurilor.
- Dar ție nu-ți plăcea întunericul.
- Îmi place vânătoarea.
- Și ce cauți acolo?
- Comoara.
- Ce comoară?
- Frumusețea.
- Hhmmm, devine interesant. Și cum ai să știi că ai găsit-o în beznă?
- Am să simt.
- Și dacă nu mai simți? Poate te-ai desensibilizat în ultimii ani de la atâta Soare strălucitor și cer azuriu.
- Tot timpul simt când o văd.
- Dar dacă nu mai există frumusețea? Cum știi că e ea?
- Există. Tot timpul am știut când am găsit-o.
- Să presupunem prin absurd că ți-ai pierdut abilitatea, știința sau simțământul de a o mai vedea, de a o mai recunoaște pe noua frumusețe. Ce faci?
- Aștept liniștit, mă va găsi ea pe mine. Mă va recunoaște ea. Îmi va ieși în cale, pentru că și ea mă caută, se va opri fix înaintea mea mirată cu ochii mari, veseli și curioși. Îmi va vorbi explicit ca s-o aud clar. Zâmbitoare larg, relaxată, mă va atinge curajoasă ca să știu că este EA. Fii liniștită! N-avem cum să nu ne întâlnim unul pe altul. Este doar e chestiune de timp. Așa s-a întâmplat de fiecare dată.”
Bibliografie:
Și, să vedem dacă observă cineva...:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.