O vorbă veche spune că în peștera în care ți-e frică să intri se află cheia comorii pe care o cauți.
Ca bărbat, nu și la femei, sunt multe domenii în care trebuie să performezi și iei inițiativa și/sau să fii cel mai pe moment din zonă.
Eziți de multe ori, te gândești dacă-i bine, analizezi la nesfârșit, ești indecis prizonier fricii, pierzi vremea raționând nedecisiv.
Dacă ți-a trecut prin cap, fă-o!
Încearcă, ce ai de pierdut?
Când ți-e frică să faci ceva, de ce ți-e frică?!?, de fapt îți imaginezi pericole sau dureri imaginare sau improbabile. Îți pui singur frână, te ții legat de un țăruș într-o curte când alții zboară pe câmpii.
Normal că mi-e frică atunci când plec la o cursă nebună cu motocicleta. Dar când termin cursa sunt mai fericit ca niciodată.
Normal că mi-e frică la începutul unui sparing cu unul mai mare sau mai tare sau mai bun/experimentat ca mine. Dar când termin lupta sunt mai fericit ca niciodată.
Normal că mi-e frică de multe ori. Frica îmi indică că un pericol iminent ar putea fi prezent, dar ulterior va veni ceva fabulos. Dacă n-ar exista nimic bun după, e clară?, nici nu te-ai mai gândi la acel lucru. Dacă te atrage irezistibil înseamnă că ceva minunat este mai departe, imediat după frică.
Mergi direct către frică.
În spatele ei vei găsi nu doar libertatea la care cei mai mulți nu au acces decât foarte rar sau aproape niciodată.
În spatele fricii vei găsi ceea ce cei mai mulți au renunțat să mai caute: fericirea, liniștea, pacea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.