Moment de cotitură - sănătatea înainte de orice!

Aveam o stare de oboseală generală de câteva luni de zile, cel mai probabil de la supra-antrenament. Dormeam mult peste orele normale de somn, uneori mă trezeam încă obosit.

Arătam excelent pe dinafară, am o poză ca exemplu pe blog, dar pe interior mă atacau toa(n)te. Nu știam, dar simțeam că ceva nu-i în regulă.

Încheieturile pe partea stângă mă dureau toate: glezna, genunchiul, umărul și gâtul până sub ureche și la baza capului. Ieri m-a durut și mandibula lângă ureche, tot pe stânga.

Tot ieri după o plimbare mică prin pădure, doar vreo 6-7 km, m-am resimțit și m-aș fi întins pe jos la un moment dat. Cu o zi înainte mersesem dublu, peste 13 km, și nu avusesem nici o problemă. Ulterior duminică am mers la fotbal și mi-am revenit, inexplicabil, jucând foarte-foarte bine cu o gașcă nouă.

O stare generală ciudată, proastă, mă tot bântuia de câteva săptămâni sau luni. Mi-am readus aminte de Radu care a intrat în pământ în nici două luni de când a fost diagnosticat și care se simțea și era foarte bine cu câteva luni înainte.

Ceea ce m-a pus pe gânduri erau desele momente când tensiunea mi se ridica din senin. Uneori și temperatura se ridica brusc și fără nici o legătură cu exteriorul. Durerile de cap și amețelile care se cam întețiseră și apăreau doar după eforturile intense m-au pus pe gânduri. Eu n-aveam astfel de probleme, deși mulți cei din preajma mea sau de vârsta mea sau mai mici aveau astfel de simptome de ani sau chiar decenii.

Azi dimineață devreme mi-am făcut analizele regulate anuale și în câteva ore au venit și rezultatele:

un dezastru pe niște indicatori la care n-am mai avut probleme niciodată. Alți markeri erau alterați, dar era cumva normal sau o continuare a unor afecțiuni mai vechi. 

O inflamație este evidentă în corpul meu, dar invizibilă la exterior. Prezentă în articulații, probabil și în suflet. Le vom rezolva cumva pe toate, pe rând.

Un diagnostic este evident, mâine sau poimâine merg și la un alt specialist pentru confirmare. Dar este clar că trebuie să fac, din nou, schimbări dramatice, dacă vreau să rămân bine o perioadă mai lungă.

E simplu ce am de făcut: va trebui să modific (din nou) alimentația, odihna, să diminuez drastic stressul și să-mi schimb programul de antrenament și tipul de efort. O diminuare pe toa(n)te palierele este de făcut măcar pentru o perioadă. 

Un bun prieten cu care am vorbit primul mai devreme auzindu-mă că trebuie să-mi reduc stress-ul s-a mirat: ”ce stress ai tu?!?”. După ce am vorbit un minut și-a retras cuvintele și și-a cerut iertare. A spus că întrebarea a fost prostească și că-i pare rău, acum și-a dat seama că fiecare are problemele lui și nimeni nu este scutit de dureri, traume sau frământări.

Am trecut și prin altele mai grele și am scăpat mereu.

Va fi bine și de data asta, dar mai întâi, așa cum bine știi, va fi foarte rău.

E ok.

Va fi fabulos!

Bibliografie:

De-ale lui Max, povești de încetineală, minimalism.: Ai grijă de sănătatea ta! (mnmlistro.blogspot.com)