Femeia și grebla, bărbatul și rezolvarea problemelor.

O domnișoară se plimba prin grădină. La un moment dat nefericit calcă pe grebla lăsată tot de ea în superba curte prin iarbă și printre florile varicolore. De data aceasta nu nimerește cu piciorul în dinții greblei, cu a mai pățit de atâtea ori, ci calcă cu vârful piciorului fix pe capătul celălalt al greblei, pe coadă, iar grebla cu toți dinții ei de metal i se înfige tinerei în frunte chiar deasupra sprâncenelor.

Bineînțeles că începe să o doară capul, îi curge și puțin sânge pe față, în ochi și în gură. După o vreme se duce agale la bărbatul ei ce muncea diverse prin altă parte a curții și-i spune liniștită: 

 - Dragul meu, mă doare capul foarte tare! Nu știu de la ce și nici nu știu ce să fac. Ajută-mă! - spuse femeia mângâindu-și fruntea îndurerată și grebla însângerată în același timp.

Bărbatul, prins cu alte treburi și scule și puțin neatent îi spune fără s-o privească:

 - Păi ia și tu o aspirină, un paracetamol. Mai stai puțin locului, mai odihnește-te, liniștește, nu mai umbla tra-la-la toată ziua și anul, poate o să-ți treacă durerea de cap dacă încetinești și tu puțin. Mergi în casă și relaxează-te, te rog.

Ea, nervoasă și contrariată de răspunsul bărbatului ei implicat adânc în repararea altor probleme îi spune din nou:

 - Nu, nu! Astea nu mă vor ajuta cu nimic. Mă doare foarte tare capul! Mă doare atât de tare capul de văd roșu în fața ochilor și fac și spume la gură cu bulbuci roșii. Mă doare capul, mă doare capul, au!, au!, au!, ce să mă fac? 

El își ridică ochii din ceea ce făcea cu pasiune și văzând-o îi spune cu blândețe: 

 - Doamne, iubita mea! De câte ori ți-am spus să nu mai mergi prin curte când lași pe jos grebla după ce te joci cu ea și mai ales cu dinții în sus. Am vorbit de zeci de ori pe subiectul ăsta. Pentru că se pot întâmpla astfel de accidente cum s-au mai întâmplat și în trecut. Și te-am rugat mereu după ce termini de lucrat sau de jucat cu grebla la nisip s-o duci la locul de scule în magazie sau în spatele șurii. Iubita mea, poate dacă ai scoate grebla aia din cap n-o să te mai doară capul și nici n-o să mai curgă atâta sânge, n-o să mai vezi roșu în fața ochilor și nici n-o să mai faci bulbuci roșii la gură. Ce zici, scoatem grebluța din căpșorul acela mic și drăgălaș?

Ea, după ce-l mai privește cinci secunde tăcută și siderată de răspunsul lui inuman de relaxat:

 - Nu, nu, nu! Nu ești atent la ce vorbesc cu tine. Ți-am spus că mă doare capul. Ce legătură are grebla din curte pe care am călcat eu cu faptul că tu nu mă auzi ce-ți spun și nu mă înțelegi. Nu ești atent la mine! Niciodată n-ai avut grijă de dorințele mele, de durerile mele, de problemele mele. N-am avut niciodată cu cine să vorbesc, să-mi împărtășesc grijile și fricile. Nu mă pot baza pe tine. Nu este vorba de greblă, precizează repetat femeia ținându-se în continuare cu o mână de frunte și sprijinind în același timp cu cealaltă și inerenta greblă înfiptă bine în os. 

Femeia continuă nestrămutată:

- Mă doare capul, ce nu înțelegi? Fă și tu ceva, ești bărbat sau cârpă? Nu mă pot baza pe tine niciodată când sunt într-un moment greu. Mă doare capul, ce hal de bărbat ești dacă nu mă poți ajuta când am cu adevărat nevoie de tine?

Bărbatul, zâmbind timid, pentru a treia oară, și strângându-și și ultimele resurse de răbdare și de bună înțelegere și bunăvoință, întinde încet mâna către grebla din țeasta femeii cu dorința de a o extrage și de a-i rezolva doamnei problema: eterna durere de cap de care se plânge de câteva ore, săptămâni sau ani. 

În timp ce mâna lui se îndrepta către grebla din fruntea femeii frăsuitoare, o anunță pe aceasta ce urmează să facă și că astfel sunt șanse mai mari că va trece și durerea de cap atât de blamată. În acel fatidic moment femeia își pierde definitiv cumpătul și urlă din toți rărunchii:

 - Nu este vorba de greblă! Nu mă asculți niciodată! Nu ești atent la mine și la nevoile mele! Te dai deștept și te tot legi de un amănunt, de blestemata asta de greblă. Nu-i vorba de greblă! Atâta știi tu, bărbate: greblă, greblă, greblă și iar greblă. Tu chiar nu înțelegi: NU ESTE VORBA DE NENOROCITA ASTA DE GREBLĂ!

Imediat apoi femeia ieși furtunoasă din casă și trântind puternic și ușa casei și mai târziu și poarta părăsi curtea cu peluză luxuriantă și se îndreptă către grupuul de prietene ale ei unde se va plânge că bărbatul ei n-o ascultă, n-o înțelege, nu este aproape de ea la greu, nu are răbdare cu ea și nu încearcă să o susțină atunci când întâmpină o problemă minoră.

Prietenele ei dau din cap aprobator, mângâie grebla, vor mângâia și șuvoaiele de sânge care vor curge în continuare pe față și dau dreptate plânsei neîmpăcate și neînțelese că bărbatul ei este un nenorocit care nu e alături de ea la greu și care chiar nu o merită.

Grupul feminin a concluzionat astfel: ar fi bine să-l părăsească cât de curând pe nesimțit și să dea o șansă și altora pentru că ea merită ceva mai bun.