Cel mai sincer răspuns pe care îl pot da la 90% dintre întrebări are trei cuvinte: habar n-am.
Începuturile mă învață asta de fiecare dată: la job, în afaceri, în dragoste și la sport. Primul pas în incintă e cel mai greu. După primele serii de exerciții vine febra musculară și doare câteva ore sau chiar zile. Dacă revii, apar rezultatele, iar durerea dispare. Dulceața începutului rămâne pe degete mult timp și nu se spală ușor cu limba. Mai târziu, când mușchiul s-a obișnuit cu rutina, mulți caută ceva nou și uită cât de greu a fost debutul. Și atunci îți dai seama că mai ai multe de aflat. Da, fiecare început nou te readuce în postura de începător, iar acolo cel mai sincer răspuns este tot: habar n-am.
Mă pricep la destule. Nu excelez, dar de douăzeci și cinci de ani fac față unor domenii diferite. Am construit pe terenuri unde ruinele marilor constructori fumegau încă și pe tarlale unde arhitecți renumiți spuneau că nu crește nici iarba. Am format echipe din oameni care cu greu se suportau și am performat cu ele la vârsta la care cei mai mulți abia termină facultatea. Profesioniștii mi-au spus că n-am nicio șansă, iar eu am rezistat acolo unde au cedat și alții, mai puternici decât mine. E foarte ușor să-ți dai cu părerea. Oricine poate avea o opinie despre aproape orice. Să recunoști că nu știi cere curaj, iar eu am învățat asta după multe încercări.
Și totuși, dacă mă întreabă cineva astăzi despre oricare dintre aceste domenii, răspund la fel: habar n-am. Nu pentru că n-am experiență. Ci tocmai pentru că am suficientă experiență ca să știu cât de multe lucruri nu știu. Și poate că aici începe, de fapt, liniștea: în momentul în care nu mai simți nevoia să ai un răspuns direct la orice întrebare. Răspund așa pentru că într-o zi, într-o oră sau uneori într-un minut se schimbă o variabilă, iar ce știam ieri nu mai e valabil azi. E ca atunci când te îmbraci dimineața după prognoza meteo și seara te bucuri că ai pus în geantă și umbrela, și puloverul.
Pentru cine abia începe, asta poate fi o veste bună. Nu trebuie să știi totul ca să pornești, iar cei cu ani de experiență răspund adesea la fel.
Tu ai dat vreodată un răspuns sigur despre ceva ce, de fapt, nu știai? Dacă în seminarul live care urmează am vorbi despre cum spui „nu știu" fără să te simți mai puțin, ce întrebare ai aduce? Scrie-mi în comentarii sau în privat.
Dacă cunoști pe cineva care începe ceva nou și se teme că nu știe destul, trimite-i rândurile astea. Poate ajung la cine avea nevoie să le audă, iar pe mine mă ajută să ajung la mai mulți oameni.
Zi de zi. Mergem mai departe. Mâine este o nouă zi.
#IdeiCoapte #Începuturi #Smerenie #Mentorat #Tineri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!