Este ușor riscant și neserios, zic eu, să promiți cuiva că-l vei, sau c-o vei, iubi toată viața ta. Eu cred că-i doar o altă minciună, nevinovată sau intenționată. Sub pavăza dragostei sau sub siguranța unor acte de la sfat se fac multe afaceri și se semnează multe polițe. Unele dintre polițe se și plătesc mai devreme sau mai târziu. Poliția și/sau IML-ul a certificat deseori asta. Din păcate.
Bineînțeles că poți promite oricui, nu trebuie să mergi la sfat pentru asta și să semnezi acte și să mai târâi și zeci de prieteni și rude după tine în acest demers, că-l (sau c-o) vei iubi toată viața. Dar asta este un adevăr sau o frază onestă și spusă cu tot creierul, dar nu la mișto cum se întâmplă în 90% din cazuri, doar atunci când nu faci afaceri din mariaj sau când ai de gând să-ți iei viața foarte curând după anunțul amoros privind toată existența ta.
Cred că despre dragoste poți vorbi onest, dacă vrei să fii corect(ă), doar la modul prezent. Acum. Şi aici. Orice ieșire din prezent, încercând să promiți ceva, este periculoasă și poate fi hazardată. Este și păcat să încerci să vezi viitorul unei iubiri când sunt atâtea de făcut, de iubit, azi și acum. Chiar așa, ți-ai luat porția de dragoste azi?
Dacă ne păstrăm ochii deschiși, și sufletele libere și ne uităm relaxați în jurul nostru, putem observa câți dintre cei care au jurat iubire pentru toată viața și-au și ținut promisiunea. Vei vedea că poate 5-10% dintre semeni au făcut odată o astfel de promisiune cuiva și au și păstrat-o cu sfințenie. Dar cred că 10% sunt mulți. Poate că 1% ar fi fost un procent mai onest.
Nu-i nimic rău în a iubi de mai multe ori în viață. Nu-i nimic slab în a iubi mai multe persoane de-a lungul existenței. Dimpotrivă. E superb! Şi sănătos.
Eu cred că este ipocrit să susții verbal contrariul când tu știi asta în sufletul tău. Mai spun că este nelalocul lui să continui să faci promisiuni eterne, să le mai și legalizezi prin acte această evidentă minciunică.
Iar ambiția febrilă de a trăi cu o singură persoană toată viața, deşi traiul cu respectivul sau respectiva este un calvar, mi se pare o naivitate de rang inferior. Anii pierduți într-o cuşcă autoimpusă, ca şi tinerețea, prospețimea şi sănătatea irosite, nu ți-i mai aduce nimeni înapoi niciodată.
Eu spun doar atât: te iubesc, acum, mult!
De restul se ocupă Doamne-Doamne.
Bineînțeles că poți promite oricui, nu trebuie să mergi la sfat pentru asta și să semnezi acte și să mai târâi și zeci de prieteni și rude după tine în acest demers, că-l (sau c-o) vei iubi toată viața. Dar asta este un adevăr sau o frază onestă și spusă cu tot creierul, dar nu la mișto cum se întâmplă în 90% din cazuri, doar atunci când nu faci afaceri din mariaj sau când ai de gând să-ți iei viața foarte curând după anunțul amoros privind toată existența ta.
Cred că despre dragoste poți vorbi onest, dacă vrei să fii corect(ă), doar la modul prezent. Acum. Şi aici. Orice ieșire din prezent, încercând să promiți ceva, este periculoasă și poate fi hazardată. Este și păcat să încerci să vezi viitorul unei iubiri când sunt atâtea de făcut, de iubit, azi și acum. Chiar așa, ți-ai luat porția de dragoste azi?
Dacă ne păstrăm ochii deschiși, și sufletele libere și ne uităm relaxați în jurul nostru, putem observa câți dintre cei care au jurat iubire pentru toată viața și-au și ținut promisiunea. Vei vedea că poate 5-10% dintre semeni au făcut odată o astfel de promisiune cuiva și au și păstrat-o cu sfințenie. Dar cred că 10% sunt mulți. Poate că 1% ar fi fost un procent mai onest.
Nu-i nimic rău în a iubi de mai multe ori în viață. Nu-i nimic slab în a iubi mai multe persoane de-a lungul existenței. Dimpotrivă. E superb! Şi sănătos.
Eu cred că este ipocrit să susții verbal contrariul când tu știi asta în sufletul tău. Mai spun că este nelalocul lui să continui să faci promisiuni eterne, să le mai și legalizezi prin acte această evidentă minciunică.
Iar ambiția febrilă de a trăi cu o singură persoană toată viața, deşi traiul cu respectivul sau respectiva este un calvar, mi se pare o naivitate de rang inferior. Anii pierduți într-o cuşcă autoimpusă, ca şi tinerețea, prospețimea şi sănătatea irosite, nu ți-i mai aduce nimeni înapoi niciodată.
Eu spun doar atât: te iubesc, acum, mult!
De restul se ocupă Doamne-Doamne.
-Promit sa nu ma innec
RăspundețiȘtergere-Pe bune?! Si cam cat poti sa iti tii respiratia sub apa ... ?
Pe bune, Seherezada, astea sunt ghicitori grele!!!
RăspundețiȘtergere;) :)))
Nu chiar..
RăspundețiȘtergereAr trebui sa dea de gandit cam ce se poate contrui in viata bazandu-te doar pe "azi" si "acum". Cel putin, eu cam inteleg ce nu se poate si ma pregatesc sa le tai de pe lista de aspiratii..
Adevarat, e bine sa fi realist.
RăspundețiȘtergereVorbind de aspiratii, eu am mai invatat recent si ca e bine sa ai aspiratii, dar numai daca acestea sunt raportate numai la propria persoana.Poti avea incredere/bazezi numai in/pe tine si in/pe Dumnezeu, atat!
Ma ierti Ema, dar aspiratiile raportate doar la propria persoana, ii transforma pe toti ceilalti in simplu decor, nu crezi ?! Evident, sunt unii cu aspiratii mici de la mai multi si altii cu aspiratii mari de
RăspundețiȘtergerela mai putini, dar oare o fi bine fara nici o aspiratie care sa ii includa si pe altii ?!
La îmbârligăciuni nu te întrece nimeni. Nici măcar eu.
ȘtergereImi pare rau ca nu ma pot abtine sa te contrazic, tocmai astazi ;)
ȘtergereNu imbarlig pe nimeni, spun doar ce cred.
De ce ?! Te simti imbarligat ?:))
ȘtergerePoate ca gandesc astfel in momentul acesta pentru ca sunt ...ranita. Dar cred ca ai dreptate. :)
RăspundețiȘtergerePromit sa-mi revin curand si sa fiu din nou increzatoare si sa nu fiu limitata si sa cred ca toti oamenii sunt la fel. :)
Oamenii nu sunt toti la fel, dar cei de calitate sunt rari, din ce in ce mai rari.. :(
RăspundețiȘtergereEma, ești foarte bine așa cum ești. Nu pleca urechea la șopârlele băgate prin gard...
RăspundețiȘtergere