vineri, 11 decembrie 2015

Care-i rostul neplăcerii?

Evident că nu-mi place arșița verii și nici gerul năpraznic al iernii. Extremele mi-au displăcut tot timpul. Vara mă topesc, doar știi că sunt de zahăr, iar iarna, uneori, simt cum îmi îngheață zahărul din sânge. În perioada caldă transpir abundent și nu mă plâng, asta este, știu că va veni vremea răcoroasă și foarte plăcută curând și inevitabil. În perioada rece dârdâi des, fac uneori ca pickamerul, dar gândul că va veni primăvara îmi mângâie și încălzește puțin greul iernii. Toți trebuie să trecem prin momentele grele ale fiecărui sezon, nu putem sta doar la aer condiționat vara și doar la gura sobei iarna. Nici n-ar fi bine, n-ar fi deloc sănătos, imunitatea noastră ar scădea.

Toate au un rost, nimic nu-i întâmplător.

Evident că nu-mi place să fiu rănit, să sufăr din dragoste, din neînțelegerile cu prietenii, cu familia, accidentări la sport sau lovituri ori greutăți ale vieții. Mi-e greu, mă doare, sufăr deseori, dar strâng din dinți și încerc să merg drept mai departe. Asta este, trebuie să fii tare și să treci peste greutăți cu fruntea sus pentru că știi că mereu va veni după orice furtună și vremea bună. Nu așa era proverbul? 
Toți trebuie să trecem prin problemele vieții, nu putem sta neatinși, nici n-ar fi benefic pentru tăria noastră fizică, psihică și sentimentală. Poate că ar trebuie meditat puțin mai mult pornind de aici.  

Evident că nu-mi place să văd că am greșit prostește sau că am apucat pe un drum eronat sau greu ori care duce nicăieri pentru binele meu sau al celor apropiați și dragi mie. Clar că nu-mi place să admit că am gândit strâmb cândva sau că am luat decizii proaste sau măcar eronate, decizii care m-au adus în prezent într-o situație dificilă, grea sau nefavorabilă. Ori care m-a pus sau adus într-o poziție net inferioară potențialului meu. 

Dar poate că era nevoie de toate acestea pentru a înțelege că puține sunt sub controlul nostru, iar că la cele mai multe dintre ele trebuie să mai lăsăm și pe alții sau viața să-și facă treaba sau să-și urmeze cursul firesc, iar noi să mai și acceptăm că nu suntem chiar cei mai puternici, nici cei mai deștepți, nici cei mai frumoși, nici cei mai devreme acasă. Bine, cu excepția mea, firește

Există o noimă în toate, absolut nimic nu-i la întâmplare.
Las-o mai moale, las-o mai la larg.
Va fi bine!



Niciun comentariu: