luni, 15 mai 2017

Dăruirea libertății ca dovadă a iubirii

Las-o să plece, dacă ea dă semne că asta își dorește. Așa arăți că într-adevăr o iubești. 
Am scris aici rândurile de mai sus acum vreo doi ani și mai multe continuu mai jos, cu prospăturile de zilele astea:

marți, 2 mai 2017

Să nu plângi!

Mă simt singur acum, poate îmi va trece, sigur va fi bine!, dar mult mai singur decât atunci când am scris aici.
Probabil că e ultimul Paște, 1 mai și înflorire de primăvară pe care le sărbătorim împreună în actuala formație.
De la anul ne vor despărți mii și mii de km și planuri de viață diametral opuse.
:-)

Scriam ieri:

luni, 1 mai 2017

Brățărică, broșă, pieptul cald și deschis?

Nu, nu mă deranjează că sunt doar un accesoriu pentru tine, probabil ocup locul pe care-l merit. 
Nu mă miră faptul că sunt un fel de bijuterie pe care o porți la ocazii ca să te simți tu bine, mândră și deosebită, și să-ți pui în evidență o parte a corpului, cred că valoarea este dată de raritate, nu de duzină. 
Nu astea mă supără, chiar nu vreau să devin ceva banal, cotidian, uzual pentru tine. Nu intenționez să fiu chiloții tăi sau sutienul tău zilnice. Ele îți sunt dragi și confortabile azi, dar cu siguranță vor ajunge la lada de gunoi a istoriei tale amoroase, chiar dacă au fost ani, zeci de ani, în proximitatea ta.