Să nu plângi!

Mă simt singur acum, poate îmi va trece, sigur va fi bine!, dar mult mai singur decât atunci când am scris aici.
Probabil că e ultimul Paște, 1 mai și înflorire de primăvară pe care le sărbătorim împreună în actuala formație.

De la anul ne vor despărți mii și mii de km și planuri de viață diametral opuse.

:-)

Scriam ieri:

 

Se scutur florile de măr, mi-e tare dor de al tău păr...

Rău cu rău, dar mai rău fără rău.

Din totdeauna m-am simțit bine în preajma femeilor și mi-am dorit să am cât mai multe pe lângă mine. Dar vremea trece, lucrurile se schimbă. Nu neapărat în bine.
Am petrecut, până azi, trei zile frumoase cu patru femei din trei generații, inclusiv fata mea, unica. Am muncit ca un salahor de dimineață până seara, zi de zi, ca să le asigur confortul dorit. Tuns iarbă și flori ca să nu ne piște albinele, spart lemne, făcut focuri (în casă s-a făcut saună...), curățat sobe, suportat plânsete, certuri între fete, televizoare mergând peste calculatoare cântând, mâncat tone de mâncare de șaizeci de feluri, N-am avut nici un moment de respiro, ba da!, am adormit într-o zi o jumătate de oră, dar m-au trezit urletele celei mici ce s-a speriat de mine dormind. La un moment dat am cedat, abia așteptam să plece acasă azi, care la muncă, care la școală începând de mâine dimineață.
Îmi doream să rămân singur să mă odihnesc, să mă relaxez și să stau și eu ca omul, să fiu și eu trei zile în concediu liniștit. Să-mi priască zilele libere.

Fetele au plecat acum câteva minute către casă, conform programului. Recunosc: mi s-a rupt sufletul! Mă doare ceva în mijlocul pieptului și parcă am și uitat grele zile abia trecute împreună.
E normal?

Dar cred că am să-mi revin și mă voi repune pe picioare curând. Am timp până miercuri seară sau chiar joi dimineață.

Ies la o plimbare pe aleile din sat, poate găsesc ceva să-mi țină de urât...

:-)

P.S. :

Fetele au ajuns cu bine acasă, m-a sunat mama lor să-mi confirme:

-          Am ajuns cu bine, am făcut o oră și jumătate, a fost puțin aglomerat la intrarea în București.

-          Bolly, pui mic, tu știi că ăsta a fost ultimul Paște, ultimul 1 mai și ultima înflorire de meri din curte de la Slănic pe care le petrecem împreună, înțelegi asta?

-          Să nu plângi, da?

-          Hai! Pa!

:-)