sâmbătă, 5 decembrie 2015

Antrenament bunicel

Tocmai ai terminat o oră sau două de sport. Orice fel de sport. Fizic, nu doar al minții. Părăsești zona de efort, după ce în prealabil ai lăsat-o în urmă pe cea de confort, și mergi agale spre vestiar.

 Acum, te rog spune-mi:
- Apa pe care o bei cu nesaț ți se pare dulce?
- Respiri forțat încercând să te recuperezi și observi conștient aerul ce intră și iese din tine și te bucuri că te refaci vizibil în urma acestui demers?
- Mărul pe care-l mănânci pe bancă în vestiar, transpirația încă șiroind pe fața ta, e dulce ca mierea?
- Dușul cu apă călduță te mângâie și-ți provoacă pe epidermă plăcere net mai mare decât orice altă îmbrățișare ever a oricărei mari iubiri?
- Ai un zâmbet pe față concomitent cu o energie și o tensiune în mai toți mușchii?

 Da? 
Măcar la două-trei dintre ele? 
Bine, atunci una singură?

 Eeee..., atunci înseamnă că tocmai ai avut un antrenament acceptabil.
Bunicel. Ești pe un drum bun. Continuă!

Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

— Max

at

3 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)