Îți ofer cel mai bun chestionar de autoevaluare conceput vreodată pe acest Pământ, cu doar zece întrebări, prin care te poți privi cu mai multă blândețe și limpezime decât de obicei. Așază-te liniștită în fotoliul cel mai confortabil pe care îl ai, ia un pix sau un creion și o foaie de hârtie și fă-ți puțin timp pentru tine. Citește fiecare întrebare de două ori, încet, fără grabă, apoi răspunde în scris, cât mai sincer și cât mai detaliat. Nu sări la următoarea întrebare înainte să fi terminat cu cea din fața ta.
La final, tragi o linie sub răspunsuri, inspiri patru secunde, ții aerul două, expiri alte cinci secunde și, în aproximativ un minut, maximum două, vei avea în față o imagine destul de sinceră despre unde ești acum: cum stai cu tine, cu banii, cu iubirea, cu munca, cu oamenii apropiați, cu visurile tale și cu felul în care te porți cu ceilalți. Ceea ce citești pe foaie este o oglindă a momentului de față, iar oglinda îți arată de unde poți începe. Nu există nicio notă și niciun verdict. Este doar o oglindă. Mă rog, mai multe, zece. Promit! Mă crezi?
Știu, suntem cu toții deștepți, frumoși, capabili și, în general, destul de mulțumiți de propria evaluare. Dar tocmai de aceea merită să faci testul. Merită să faci testul pentru a verifica dacă ceea ce crezi despre tine corespunde și astăzi cu viața pe care o trăiești.
Să începem.
1. Uită-te cu atenție în oglindă. La chip și la trup. Uită-te în ochii tăi. Dacă vrei să vezi și ce se află în spate, folosește o altă oglindă sau camera telefonului. Privește-te câteva secunde fără filtru, fără unghiul preferat și fără lumina avantajoasă din probatorul magazinului și fără să cauți imediat ce ai putea schimba. Îți place ceea ce vezi? Ce vezi, de fapt? Cum este? Cum te simți privind omul din oglindă?
2. Uită-te în portofel. Sau în aplicația băncii, dacă portofelul tău a devenit mai mult un accesoriu decât un loc în care mai există bani. Uită-te la carduri, la conturi, la economii, la datorii, la ceea ce ai construit financiar până acum. Îți place ceea ce vezi? Cum este? Ce vezi, de fapt? Cum te simți?
3. Uită-te în ochii persoanei pe care o iubești. Stai acolo un minut sau două, fără telefon, fără glume și, dacă se poate, fără să râzi, ca să rămâi cu adevărat prezentă. Uită-te în ochii aceia pe care spui că-i iubești și observă ce se întâmplă în tine. Ce vezi, de fapt? Îți place ceea ce vezi? Cum este? Cum te simți privind sufletul omului de lângă tine?
4. Ia-ți diplomele, certificările, atestatele și toate celelalte patalamale strânse de-a lungul anilor. Uită-te la ele. Citește-le titlurile, datele, semnăturile și, mai ales, amintește-ți ce ai simțit când le-ai primit. Dacă acum câțiva ani cineva ți-ar fi spus că toate acestea nu te vor face neapărat mai fericită, probabil că n-ai fi crezut. Nici eu nu l-aș fi crezut. Împrăștie-le pe masă și privește-le ca pe o fotografie de ansamblu a unei părți din viața ta. Îți place ceea ce vezi? Ce vezi, de fapt? Ce ți-au adus toate acestea? Cum te simți acum privind înapoi?
5. Uită-te la locul în care trăiești. Ieși în curte, dacă ai curte. Dacă stai la bloc, ieși pe balcon. Apoi privește blocul, strada, cartierul, vecinii. Dacă locuiești într-un cort, uită-te la cort. Dacă ești acum între două case, uită-te la locul în care te afli și la cerul de deasupra lui. Uită-te în jur și observă spațiul în care îți petreci o parte importantă din viață. Ce vezi, de fapt? Îți place ceea ce vezi? Cum este? Cum te simți acolo?
6. Uită-te la felul în care te deplasezi prin lume. Mașina, motocicleta, bicicleta, transportul în comun sau, pur și simplu, picioarele tale. Uită-te și la ele. La pantofi, la tălpi, la degete de la picioare, la tot ce te poartă zilnic dintr-un loc în altul. Întrebarea privește drumul pe care îl faci și felul în care îl faci. Îți place ceea ce vezi? Ce vezi, de fapt? Cum te simți?
7. Mergi cu gândul la serviciu. Uită-te la colegi, la șefi, la oamenii pe care îi coordonezi, dacă îi ai. Uită-te la clădire, la birou, la spațiul în care îți petreci opt, nouă sau poate mai multe ore din fiecare zi lucrătoare, sute de zile pe an. Și, dacă tocmai ai început să-ți înjuri colegii în gând, respiră. Testul nu este încă despre ei. Ce vezi aici, de fapt? Îți place ceea ce vezi? Cum este? Cum te simți în locul în care îți petreci atât de mult și valoros timp din viață?
8. Scrie, în maximum cinci-șapte secunde, numele a trei dintre cei mai buni prieteni ai tăi. Nu te gândi prea mult. Primii trei care îți vin în minte. Acum întreabă-te câtă încredere ai în ei, dacă îți cunosc durerile din trecut, neliniștile din prezent și planurile de viitor. Și, poate mai important, întreabă-te dacă ei te cunosc cu adevărat și dacă te-ar privi cu aceiași ochi cu care îi privești tu. Îți place ceea ce vezi? Ce vezi, de fapt? Cum este relația ta cu oamenii pe care îi numești prieteni? Cum te simți?
9. Adu-ți aminte de trei dintre visele tale din copilărie sau adolescență. Nu neapărat cele mai mari sau cele mai spectaculoase. Cele care te făceau să te luminezi la față când vorbeai despre ele. Scrie-le și notează lângă fiecare unde ai ajuns astăzi în raport cu acel vis. Nu te judeca. Nu căuta scuze. Uită-te doar sincer la distanța dintre punctul de plecare și locul în care te afli acum. Îți place ceea ce vezi? Ce vezi, de fapt? Ce s-a întâmplat cu visele tale și cum te simți când te gândești la ele?
10. Gândește-te la ultimele cinci fapte bune pe care le-ai făcut fără să fii plătită, fără să primești ceva în schimb și, mai ales, fără să știe nimeni altcineva decât tine. Cinci din ultima lună. Oricât de mici. Dacă nu găsești, caută în ultimul an. Dacă nici atunci nu găsești cinci, nu te grăbi să inventezi. Și acesta este un răspuns. Îți place ceea ce vezi? Ce vezi, de fapt? Cum este? Cum te simți când privești partea aceasta a vieții tale?
Gata.
Acum poți lăsa pixul jos.
Nu există un punctaj. Nu există calificativ, diplomă și nici comisie de examinare. Nu trebuie să arăți răspunsurile nimănui. Poate că unele te-au bucurat. Poate că altele te-au deranjat. Poate că la câteva dintre ele ai descoperit lucruri pe care le știai deja, dar pe care preferai să nu le privești prea atent.
Asta era ideea: zece oglinzi, iar în toate apare același om, tu. Care dintre cele zece întrebări te-a oprit cel mai mult din scris? Despre întrebarea aceea merită să vorbim, iar un comentariu sau un mesaj de la tine este binevenit. Dacă știi pe cineva care ar avea nevoie de zece minute cu el însuși, trimite-i textul.
Soarta ta ești tu. Zi de zi. Mergem mai departe. Mâine este o nouă zi.
#IdeiCoapte #Liniște #Mentorat #Tineri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!