marți, 6 octombrie 2026

Răsăritul, prezentul și masca ostentației | Episodul 34 din 100

Astăzi voi scrie despre trilogia despre care toți vorbesc zilele acestea. Cred că așa este frumusețea vieții: ca să poți să ajungi să savurezi răcoarea îmbătătoare a răsăritului de Soare, trebuie mai întâi să treci prin furcile caudine ale arșiței dinaintea apusului. Știu că a venit toamna, dar căldura verii încă mai arde firi umane și fire de flori ici și colo. Dacă ți se pare că nu prea există legătură între cele de mai jos, să știi că ai dreptate: e un ghiveci, dar vei vedea la final că nu contează ce zic ceilalți. Ci doar să fim acum și aici atenți la fabuloasa frumusețe a vieții care ni se oferă la tot pasul. Let's go!

Ca să poți urca din Bușteni pe Jepii Mari sau pe cei Mici, apoi prin Piatra Arsă să ajungi pe lângă Stâna Regală înapoi în Sinaia, cred că ar trebui să reușești să te plimbi mai des pe acasă și să urci niște trepte de plăcere și fără să gâfâi. Ca să ridici o halteră de 100 kg, cred că ar trebui, sau ar fi bine, ca să nu te accidentezi, mai întâi să te joci cu una de 25, de 50 sau poate de 70 kg.

Ca să poți să pui în discuție să te bați cu Mike „Iron” Tyson, când era în perioada lui de glorie, sau ca să ai privilegiul epocal al unui K.O. din partea lui, trebuia să calci în picioare, zâmbind relaxat, majoritatea rivalilor din jurul lui la acea vreme.

Jucând într-o ligă inferioară tot timpul, nu vei avea niciodată cum să guști din gustul satisfacției unei victorii de răsunet. Nu-i rău să rămâi jos, cât e dăunător să țintești fără determinare și vlagă sus.

Când ai mereu parteneri de joacă sau distracție de nisip și la lopățele, e greu de crezut că cineva te va accepta vreodată la masa de bridge sau șah. Nu că n-ai avea valoare sau că n-ai face față, ci că ești plin(ă) de alge și scoici pe mâini și murdărești piesele și cărțile. Măcar spală-te temeinic înainte de a avea pretenții! Măcar pe mâini, pentru început.

Dacă toate muștele ar face miere, ne-am șterge și la cur cu ea.

Prezentul este tot ce contează

Ignoră orice altceva. Concentrează-te cât poți, știu că nu-i ușor, pentru că nici mie nu-mi reușește mereu, doar pe „acum” și „aici”. Atât. Concentrează-te doar pe momentul prezent. Sună banal, știu asta. Chiar așa și este. Dar câți și conștientizăm asta? Câți înțelegem cu adevărat valoarea colosală a prezentului? Câți și aplicăm în viața de zi cu zi? Câți suntem mereu, zi de zi, atenți la momentul prezent și la aici?

Mulți au avut probleme și necazuri, unii s-au tot chinuit prin viață. Le este greu altora și în momentul de față. Dar, hei! Suntem în viață! În raiul pământesc. Respirăm, suntem sănătoși, suntem vii și asta ar trebui să ne umple de bucurie în fiecare dimineață și seară. Măcar. Știu că poate sună plat, dar simplul fapt că te trezești dimineața ar trebui să te fericească enorm. Fie și pentru simplul fapt că mulți nu se mai trezesc niciodată. Iar dintre cei care nu mai sunt printre noi, au intrat degrabă în pământ, să nu uităm că erau câțiva mai tineri, mai puternici, mai deștepți și mai sănătoși decât noi.

Nimeni n-are control asupra lui „mâine”. Cine spune că este liniștit cu viitorul lui și că știe exact ce i se va întâmpla minte. Minte cu nerușinare sau fabulează. Ori nu știe ce vorbește. Nimeni n-are control asupra zilei de mâine. Este doar o iluzie. Noi nu trăim decât azi. Mereu un alt azi.

Ieri a fost. Cu bune și rele. Să lăsăm „ieri” să rămână la locul lui în spate. Dacă putem repara ceva din ieri azi, s-o facem. Dacă nu mai putem face nicio modificare, mai bine. Să ne mutăm privirea și atenția pe azi, pentru că asta este tot ce avem și este cel mai valoros. Singurul lucru pe care-l avem: azi, acum.

De aceea eu zâmbesc de fiecare dată când mă trezesc dimineața. Dar și când mă bag în așternuturi seara. Și mulțumesc mereu pentru asta. Este încă o zi de viață primită cadou. Am încă o șansă să fac ce vreau eu, să fiu fericit în acest rai. Viu și cald, nu rece și la doi metri dedesubt.

Ostentația confirmă și întărește lipsa

Faptul că ai la profil poza cu partenerul tău, sau partenera ta, poate spune multe. Schimbarea deasă a acestei poze mai comunică niște chestiuni. Postarea regulată de alte poze cu perechea ta peste tot, având zâmbete largi, de cinema, ostentative, aparent fericite, poate arăta că în realitate lucrurile nu stau chiar așa. Dacă într-adevăr era mare iubire între ei, nu cred că aveau nevoie de paradă de imagini și nici de confirmarea aprobărilor like-urilor celor apropiați din listă. Iubirea lor le-ar fi fost de ajuns. Nici apă nu le-ar fi trebuit.

Să ne gândim puțin la faptul că avem și noi niște minorități naționale care fac dintotdeauna paradă de orice. În special de bogăția lor. Lanțuri de aur, case cu multe camere și turnulețe cu numele copiilor pe ele în vârf, mașini de fier de lux spălate zilnic, polișate și toate zilnic pozate și repede pe rețelele de socializare postate. De femeile multe și frumoase, precum și de dușmanii care poartă pică pe valoarea lor... nu mai vorbesc. E arhicunoscut. Sau nu?

Dacă ei ar fi cu adevărat bogați, și mulțumiți, liniștiți și împăcați în sufletele lor cu acest statut, oare ar mai face paradă de bunurile, valoarea, frumusețea și deținerile lor?

De ce oamenii cu adevărat bogați nu sunt aproape deloc vizibili în societate, în public, pe Facebook? De ce ei păstrează o discreție impecabilă a tot ceea ce fac, spun, arată, au, comunică și dețin?

Dacă textul acesta ți-a pus pe gânduri măcar o secundă sau te-ai recunoscut prin rândurile de mai sus, dă-i un share prietenilor tăi sau dă-i un tag cuiva pe care știi că-l interesează și nu trăiește doar pentru aparențe. Poate că cineva are nevoie astăzi de puțină relaxare.

La câte idei am adunat despre efort, prezent și ostentație, s-ar lega de minune și un seminar în care să lăsăm garda jos și să vorbim despre cum ne consumăm energia căutând validare externă și mereu „mâine”, în loc de azi, acum, aici. Ce zici, ne urnim să facem o întâlnire live pe tema asta?

P.S. 

Ai căzut vreodată în capcana de a arăta lumii că ești bine, când tu, de fapt, alergai după o iluzie și nu erai deloc bine? Ai fugit vreodată tu de tine prin cine știe ce colțuri de lume sau proiecte cât mai departe de casă?

Mă gândesc la o întâlnire live în care să vorbim despre valoarea momentului prezent și discreția adevăratului succes. Succesul interior cu liniștea aferentă. Ți-ar fi de folos o astfel de discuție?

Sper că acest text ți-a fost de folos, ți-a adus bucurie sau măcar puțină pace.

Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.

#IdeiCoapte #Prezentul #Autenticitate #CreștemÎmpreună

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!