Când eram tânăr, credeam că fiecare problemă are o soluție matematică, exactă și imediată. Dacă muncești mai mult, reușești. Dacă ai dreptate, câștigi. Dacă știi legea sau regulile jocului, ieși mereu în câștig. Viața m-a vindecat destul de repede de iluzia asta. Am văzut prea mulți murind cu dreptatea în mână și am văzut și oameni harnici, care au respectat regulile, ajunși faliți, la Obregia sau la doi metri sub pământ.
Cele mai complicate situații din business sau din viața personală nu s-au rezolvat niciodată cu forța brută sau cu insistența. S-au deblocat atunci când m-am oprit, m-am dat doi pași în spate și am lăsat lucrurile să se așeze, singure. O criză nu se stinge agitându-te ca un berbec în jurul ei, ci lăsând apa să se limpezească. Când agiți un pahar cu apă tulbure, nu vezi nimic. Doar dacă îl lași jos, mizeria se depune pe fund, iar lichidul redevine limpede. E bine să ai răbdare cu nerăbdarea ta.
Același lucru e valabil și pentru deciziile mari. Când nu știi în ce direcție s-o iei, cel mai periculos lucru pe care poți să-l faci este să alergi mai repede în orb. Stai o clipă, trage aer, răsuflă o țâră. Nu lua nicio decizie la cald, sub presiunea momentului sau a orgoliului. Lasă vremea să lucreze în favoarea ta, pentru că de multe ori timpul rezolvă jumătate din probleme înainte ca tu să apuci să le atingi. Este regula nopții de sfat: noaptea este cel mai bun sfetnic.
E ca mesajul lung scris la miezul nopții către o prietenă cu care te-ai certat: dimineața, citit din nou, e mai scurt și mult mai blând. Ai luat vreodată o decizie la cald pe care ai regretat-o a doua zi?
Dacă am vorbi despre asta într-un seminar live, ce întrebare ai aduce: cum reușești să te oprești când tot timpul ai impulsul să acționezi, sau cum recunoști momentul în care să nu faci nimic este, de fapt, cea mai bună decizie?
Dacă ai un prieten sau o prietenă care aleargă fără oprire și se plânge că nu ajunge nicăieri, trimite-i rândurile astea. Ar putea să-i dea o gură de aer.
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#IdeiCoapte #Răbdare #Echilibru #Mentorat #Tineri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!