Eu nu cred că faci rău atunci când alegi să îndepărtezi din viața ta oameni care îți fac rău ție sau celor apropiați. Dimpotrivă. Uneori este nevoie de curaj pentru asta. Poate deveni însă și un exercițiu de curățare. Îți cureți mediul în care trăiești, cercul apropiat și, poate cel mai important, îți cureți puțin și sufletul.
Nu mă refer la oamenii care ne contrazic sau ne spun sincer când greșim. Avem nevoie și de ei, chiar dacă nu ne place întotdeauna ce auzim. Mă refer la cei care par să aibă permanent ceva împotriva ta. Cei care îți critică vorbele, faptele și sentimentele, care găsesc mereu un mod să-ți micșoreze bucuriile sau să te facă să te îndoiești de tine. Aceștia sunt pietre de moară pe care le cărăm în spate fără să ne dăm seama. Și, după o vreme, ne întrebăm de ce obosim atât de tare și de repede.
Nu suntem datori să ținem lângă noi oameni care ne fac rău doar pentru că îi cunoaștem de mult, sunt rude, colegi sau prieteni vechi. Unele relații au avut un rost într-o anumită perioadă a vieții noastre. Asta nu înseamnă că trebuie să le purtăm cu noi până la capăt.
Să-ți cureți cercul apropiat de cei care te trag în jos, te rănesc fără motiv și îți tulbură permanent liniștea nu este cruzime. Este, de multe ori, un semn de maturitate. Și, culmea, uneori le faci și lor un bine: tu nu mai trebuie să suporți vorbe care nu-ți folosesc la nimic, iar ei nu mai trebuie să-și consume energia atât de mult ca să găsească permanent ceva de criticat la tine.
Am învățat destul de târziu că nu trebuie să te lupți cu toți oamenii care nu te plac. Nu trebuie să-i convingi. Nu trebuie să le demonstrezi nimic. Uneori este suficient să-i lași în urmă, să pui jos pietrele de moară pe care le-ai cărat prea mult timp și să descoperi cât de ușor poți merge mai departe fără ele.
Sper ca aceste rânduri să-ți fie de folos, să-ți dea puțin curaj sau, măcar, să-ți aducă puțină liniște.
P.S.
Mă gândesc că astfel de lucruri merită uneori discutate și față în față: oamenii pe care îi ținem prea mult în viața noastră, cei de care ne este greu să ne desprindem și ce se întâmplă după ce alegem, în sfârșit, să-i lăsăm să plece. Ți-ar folosi o astfel de întâlnire live?
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#IdeiCoapte #Viață #Relații #LinișteInterioară #Curaj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!