Viața nu verifică averea înainte să-și încheie socotelile, iar eu zâmbesc sănătos astăzi.
Da, sunt norocos! Sunt norocos că am învățat de tânăr să mă mulțumesc cu mai puțin. Nu cu orice, nu cu puținul care te sărăcește pe dinăuntru, ci cu acel mai puțin care te eliberează din sclavia dorinței de a avea mereu mai mult. Mă bucur că am ajuns la vârsta la care butonul ”Adaugă în coș” mă lasă să respir adânc înainte să-l apăs.
Da, sunt norocos! Sunt norocos că am înțeles devreme că lucrurile pe care le poți atinge nu sunt neapărat ale tale pentru totdeauna, că nimic material nu durează și că valoarea unui lucru nu se măsoară întotdeauna în bani, dimensiuni sau strălucire.
Da, sunt norocos! Sunt norocos că am priceput că, dacă mergi mereu cu turma, vei ajunge să mănânci când mănâncă turma, să te odihnești când se odihnește turma și, cel mai probabil, să ai cam media fericirii turmei. Nu e obligatoriu să fie ceva rău. Dar nici nu trebuie să fie drumul tău. Există și alte cărări, poate mai frumoase și mai potrivite pentru tine, pe termen lung.
Da, sunt norocos! Sunt norocos că am înțeles cât de importantă este sănătatea. Mai importantă decât multe dintre lucrurile pentru care ne consumăm ani întregi. Nu mi-am fabricat-o singur și nici nu-mi imaginez că o pot garanta. Dar mă bucur că o am, că trăiesc, că respir și că pot zâmbi astăzi. În timp ce eu îmi fac planuri, oameni poate mai bogați, mai deștepți sau mai puternici decât mine au plecat deja dintre noi.
Da, sunt norocos! Sunt norocos că am învățat carte când era vremea ei. Că am muncit când alții își petreceau timpul prin cluburi și vacanțe. Că am economisit prudent atunci când aveam de unde și că am învățat să cheltuiesc cu măsură atunci când veniturile și puterea de muncă au început să nu mai poată fi privite ca niște resurse fără sfârșit.
Sigur, fiecare își trăiește tinerețea cum crede. Nu spun că am făcut totul bine și nici că distracția ar fi o greșeală. Spun doar că alegerile de ieri au obiceiul să ne viziteze mâine: uneori ne aduc flori, alteori doar facturi.
Da, sunt norocos! Sunt norocos că am învățat de tânăr să mă mulțumesc cu mai puțin. Și sunt și mai norocos că, după atâția ani, încă pot vedea cât de mult am primit. Aici cred că stă, de fapt, norocul meu: nu doar în ce am avut, în ce am reușit sau în ce mi-a fost cruțat, ci și în capacitatea de a mă bucura de lucrurile pe care altădată le-aș fi considerat prea mici ca să le observ.
Iar pentru asta îi mulțumesc, în fiecare zi, divinității. Nu pentru că aș fi fost ferit de toate greutățile, ci pentru că am avut șansa să învăț ceva din ele și să ajung până aici cu destule motive să zâmbesc. În fiecare dimineață în care mă trezesc sănătos, respir adânc și mai am un om drag căruia să-i spun ”Bună dimineața!”, simt că am primit deja mai mult decât aș fi putut cere. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu și nu-I cer să-mi dea mai mult. Îi cer doar să nu mă lase să uit cât am primit.
Da, sunt norocos! Al naibii de norocos! Și, pentru prima dată, nu simt nevoia să demonstrez nimănui de ce.
Ce lucru bun din viața ta îl numești noroc, deși știi că nu l-ai fi putut obține doar prin propriile puteri? Mi-ar plăcea să-mi povestești în comentarii sau în privat. Iar dacă am organiza un seminar live despre noroc, recunoștință și alegerile care ne schimbă viața, ce întrebare ai aduce cu tine?
Dacă ți-a venit în minte cineva care ar zâmbi citind aceste rânduri, trimite-i-le sau dă-i un tag.
Zi de zi, mergem mai departe, iar mâine este o nouă zi
#IdeiCoapte #Noroc #Recunostinta #MaiPutin #Sanatate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!