miercuri, 1 februarie 2017

Diferențe

Poate că te întrebi și tu uneori de ce este așa mare distanța între noi, sau care sunt diferențele ce ne separă sau, pur și simplu și mai direct spus, de ce nu putem fi niciodată și fericiți și zâmbitori și liniștiți împreună pe termen lung. ;-)

N-am știut niciodată să răspund concis la astfel de întrebări. M-am codit mereu, am dat din colț în colț ocolind răspunsul frontal și despărțitor. Dar acum, mai spre bătrânețe, în era explozivă a feisbucului, pot spune că diferența principală dintre noi este zugrăvită excelent tocmai de această rețea de socializare și de felul cum ne raportăm la ea și cum o folosim fiecare, plus beneficiile și imaginea pe care le avem în, și în urma aportului pe, site. Aici e ruptura iremediabilă, dar în favoarea ta, femeie frumoasă. :-) Este o chestiune de timp, de viteză – mai exact, și cum știm că ”time is money”... femeia este în câștig și aici.

De ce spun asta?

Care sunt argumentele mele?

De ce zic că femeia este mereu avantajată din start de la natură privind supraviețuirea? :-)

Constat că fiecare are fix ceea ce merită sau ce-i trebuie, fie că vrea, fie că nici măcar nu știe asta:




Pentru că o femeie, tu – Da!, și tu, își poate face un selfie într-o secundă, poate trei, și o postează pe feisbuc în secunda doi, iar în secundele trei-cinci va avea zeci sau sute de laicuri. Plm, sunt o grămadă de bărbați care te admiră. E normal. Dacă ar fi o posibilitate ca un laic să fie măcar un euro în contul tău depus...

Eu, pentru câteva rânduri scrijelite, pentru a le așterne liniștit pe hârtie și pentru a transmite un mesaj pe care îl consider util sau interesant pentru un viitor liniștit multora, am nevoie de câteva minute, câteva zeci de minute bune deseori. Apoi, până îl periez, mesajul, mai durează alte câteva zeci de minute, uneori, dacă sunt pe drumuri, chiar ore până să am dorința sau curajul de a-l posta pe feisbuc. Sunt dese situațiile când tot acest proces durează și zile sau săptămâni. Iar la finalul tuturor acestor zbateri vor apărea răzlețite pe multe ore undeva la două-trei sau maxim cinci-zece laicuri la postarea mea, asta în cel mai fericit caz.

Vezi? Asta-i diferența colosală dintre noi și nu știu dacă eu sunt avantajat aici sau altundeva: tu ai zeci și sute de laicuri în trei secunde, eu n-am, uneori, niciunul în zile sau săptămâni. :-)

Uită-te mai jos, dacă nu mă crezi! :-)

9 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.