E simplu, toa(n)te spun la fel:
4. Când ești într-o relație și totul e roz: de luni până vineri e greu, tragi tare să rezolvi treburile și abia aștepți weekendul să te iubești prelung și prealung pentru că ți se pare că sfârșitul de săptămână trece mult prea repede și pare foarte scurt și rapid. L-ai pupa peste tot și l-ai mânca pe tot, nu te mai saturi de el, nu știi ce să-i faci mai repede în doar trei zile.
3. Când ești într-o relație și totul e muci, praf și pulbere, cucută, dar n-ai putere sau interes să te desparți acum de ”nenorocit”/”nemernic”:
de luni până vineri ești oarecum bine, te bucuri de alții și de alte preocupări și îndestulări, dar când vine weekendul și te gândești că-l vei petrece cu cineva pe care nu-l mai suporți e un calvar în căpșorul tău. Nu știi cum să te ferești, să te ascunzi prin casă de el. Stabilești multe întâlniri cu cuplurile prietene comune nefericirii globale, muncești suplimentar pentru la scârbiciu, ”serviciu”, sau ieși cu prietenele tale ”la o cafea”. Abia aștepți ziua de luni să fugi la celălalt(ți).2. Când ești singură și totul e roz: de luni până vineri e superb, ești ocupată și ai treabă ce te fericește, petreci timp rapid și vesel cu alții, dar weekendul e cam scurt și uneori crunt și trece repede pentru că ai atâtea de reg(u)lat, reparat și încercat. Nu te grăbești să dai șanse aiurea, știi că următorul va fi mișto și vei reveni în punctul 4 curând.
1. Când ești și singură și ești și praf, zob, belea, ”pretențioasă”: orice ai face, de luni până luni e o succesiune nesfârșită de încercări eșuate a activităților, relațiilor. Timpul trece infernal de greu, zilele parcă au cincizecișicinci de ore, indiferent care zi este. Abia aștepți să te arunci în prima șansă care ți se oferă și știi că vei fi din nou folosită și dezamăgită. Și te arunci și iar ți-o furi și tot așa la nesfârșit. Ani de zile. Te întorci mereu și veselă în punctul 3, din când în când.
Been there, done (and seen) that.
Cine a fost o să mai fie, cine a avut o să mai aibă!
Eu merg la o baie în locul de mai jos. Tu ce faci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.