miercuri, 26 noiembrie 2014

Dragoste, nu frică

Toate în viață se desfășoară ori sub puterea dragostei ori sub imperiul fricii. Nu există altă cale reală de mijloc. 
Jocurile se fac și lumea evoluează și se mișcă între pedeapsă și recompensă. Este arhicunoscut, fie că vrem sau nu să acceptăm asta.
Bici sau morcov. (Ca să destindem puțin atmosfera vă aduc aminte bancul acela cu muncitorii obosiți care înțeleg într-un final că-i mai bine ”cu morcovul” decât cu biciul, și la acel moment unul dintre ei, mai ”metro” așa, sau mai nou poate mai ”sporno”, roagă instanțele superioare și decizionale: Bine-bine, cu morcovul suntem de acord, dar dacă se poate de data asta cu
frunzele spre înapoi...)

Știu că e greu de perceput la începutul unei noi vieți, sau pentru un începător în ale vieții cu ochii deschiși, dar dragostea este în toate. Sau când nu este, pentru că așa vrem noi, atunci viața e puțin mai searbădă. 
De multe ori chiar goală și fără sens. Ducând deseori către inutilitate și gânduri joase. Gânduri joase ce te pot împinge către fapte necugetate. 
Dar asta face frica. Frica de a iubi. Frica de a iubi din nou. Iar și iar. Chiar dacă am fost răniți. Frica de a iubi când știi că n-ai mai fost iubit la un moment dat de persoana iubită și cu care credeai că-ți vei petrece toată viața. Nu-i nimic, mergi mai departe!
Rănile din dragoste sunt inerente. Toți am trecut cel puțin o dată prin asta. Cine neagă – minte. Sau se dă mare. Orișicine a fost privat de dragoste măcar o dată și asta se poate întâmpla chiar în afaceri, în sport, la serviciu, dar mai ales în acele delicate relații de cuplu.
Trebuie să mergi mai departe. Fără frică. Căutând mereu dragostea. În orice faci. Pentru că ea îți va arăta mereu drumul clar, corect, precum și destinația luminoasă.

Atâta timp cât îți pasă ce spun și ce gândesc ceilalți despre tine ești un sclav. Sclavul lor. Ești sub puterea și stăpânirea lor. Cred că mai bine ți-ai vedea de treburile tale, lăsând bârfa și gura slobodă a lumii să curgă. La canal. Tu să urmărești cu dragoste să faci ce vrei tu să faci. Cu dragoste și cu dragostea.

Frica este ca un paralizant. Nu știu câți dintre voi ați inhalat vreodată gazul lacrimogen al jandarmeriei la vreun meci sau la vreo demonstrație ce au degenerat. Frica te ține în loc. Te blochează. Nu te lasă să pleci, să crești, să urci, să fugi, să ajungi. Frica este o împietrire, o înghețare. A ființei, a sufletului, a trupului.

Dragostea face exact contrariul. Încălzește, înmoaie, lubrifiază, facilitează, ușurează, permite. Adică face totul mai plăcut.

O bună întrebare: care este sentimentul animalului-pradă când se întâlnește față în față cu prădătorul său atât de temut? 
Nu, nu este frica. 
Este conștiența. Conștiența este cea care ne dă putere să alergăm cu resurse nebănuite. Frica te paralizează în timp ce conștiența pericolului te mobilizează.  Îți pune în mișcare toate valorile, puterile și valențele. Te ajută să rămâi în viață.

Cum se poate verifica validitatea dragostei? Sau dacă este autentică ori ba?
Sunt o mie de metode. Dar una nu dă greș aproape niciodată. Este metoda ”binelui dorit”. Adică noi vom ști că iubim cu adevărat pe cineva în momentul în care ne vom dori pentru acel cineva, cu adevărat, din tot sufletul și cu toată participarea noastră, nu doar de fațadă, exact ceea ce-și dorește și acea persoană. 
Chiar dacă, de multe ori, binele dorit de persoana pe care o iubim, precum și planul ei sau lui de viitor, nu ne include și pe noi. 


Niciun comentariu: