Fetițe și femei

Femeile, fetițele (de 20, de 30, dar mai ales de 40+) și simplitatea atrăgătoare - iată un subiect greu și intens dezbătut, fără concluzie unanimă, așa că arunc și eu niște gaz pe foc. Pe focul și altarul dragostei, bineînțeles. 
Simplist, nu profund, sau măcar nu tot timpul. Poate pro_p...altceva, dar nu pot scrie aici că ”nu-i frumos, mamă” și mă mai citesc și rudele.

Femeia este cea care dă viață. Ar trebui să aibă dreptul s-o și ia. Probabil că o face în momentul în care-și retrage sentimentele. E cumplit acel moment. E ca și cum ți-ar smulge o bucată de piele de pe tine, dar e mai grav. E sufletul tău smuls din rai. Fetiţele, dar mai ales ”băieții” ar fi bine să înveţe perfect această lecţie.

De asemenea știm că femeia e regina, dar bărbatul nu-i pionul - așa cum scrie Otravă citând din cineva. Am și răspuns acolo cu aceleași cuvinte de mai sus. El e doar nebunul ce-o dorește perpetuu. E nebunul ce simte chemarea eternă către locul generic de unde a plecat.

Mă lovesc zilnic de doamne și domnișoare. Ori cu și la treabă sau serviciu, ori la sală, ori la concerte, ori la doctor (v-am spus că-s ipohondru?), pe la lansări de carte sau vernisaje, ori la diverse întâlniri cu prietenii, ori prin parc la plimbare întâlnesc zilnic multe ființe delicate. Sau măcar simple purtătoare, unele ilegale, de sex gingaș.

Vârsta nu contează. Chiar nu contează. Sunt tinere fetițe de nici 22-27 de ani care sunt rulate, tunate și uzate mai ceva ca un automobil de WRC ce tocmai termină o cursă. Trebuie să-i schimbi tot pe dedesubt, din bară în bară, în afară de caroserie, dar și acolo uneori ai nevoie de niște aripi sau eleroane noi ori vreun prag sau carenă, ca s-o mai faci să meargă cât de cât decent și drept pe stradă sau traseu. Nu precum camioanele acelea rusești antice și de demult cu șasiul pe diagonală, în romb,  kamazuri parcă se numeau, cu cele 4 sau 6 roți călcând pe trasee perfect paralele și diferite.
Că unele au mereu cearcănele până la caninii de pe maxilar și ochii cârpiți de somn standard chiar nu mai contează. Mașina-i pe butuci, sau sticle de lapte, și tu te cramponezi că nu-i parbrizul curat sau că nu-i merg ștergătoarele. Pfff!

Tot așa cunosc doamne, femei, adevărate, la 37-45 de ani care sunt ”țiplă”. Fizicul e impecabil, sau măcar atent lucrat și întreținut în limita posibilităților de timp și financiare, tenul este curat și luminos. La fel și ochii - limpezi și odihniți. Iar suflețelul e exact ce trebuie unora plini de cicatrici la 40-. Sau  puțin +.

Dar pot fi foarte bine și femei excelente la 20 de ani precum și fetițe fără căpătâi la 40+. Nu-i nici o legătură între vârsta biologică și maturitatea afectivă, emoțională. Cred că mai degrabă educația, experiența potrivită, mediul familial și cercul de prieteni și cunoscuți își spun cuvântul în formarea unui caracter și portret ale unei femei. Mă opresc aici, deocamdată.

Alte diferențe chiar dacă nu așa clare, dar mai scurte, comprimate, mai la obiect. Pe puncte. De la A la Z. 
Sau la G - punctul:

A. Femeile au plăceri vinovate, multe și puternice. Și le asumă și trăiesc cu intensitate. Maximă. Și discreție la fel. Totală. Dar au și frână. Cu ABS, SRS, EBD și DSC. Fetițele frânează ca Fred și Barney și-și fac carne vie cel puțin pe tălpi. După care se plâng că dragostea doare și chiar ustură uneori.

B. Femeile se îmbracă extrem de atrăgător, sexy chiar, atunci când e nevoie - rar, dar cu gust și bun-simț. Au limită. Și un vino-ncoa amestecat delicat cu un je ne sais quoi - fine ambele. Hainele sunt completarea firească a personalității lor. Fetițele când fac același lucru nu se deosebesc cu nimic de escorte low profile sau damele de companie de entry-level din stradă. Iar zorzoanele, brățările fără număr, de plastic sau tablă - ca ale sclavelor din Egiptul antic, puse pe mâini zăngănind a cădelniță sau asigurând cine-știe-ce protecție mistică, lănțișoarele suprapuse și înnodate - toate îți fac imaginea completă a simplității austere a ”mobilierului” posesoarei ce trebuie camuflat cumva.

C. Femeile merg la un teatru, gătesc sănătos - așa și mănâncă, citesc cărți - nu le joacă, fac sport - regulat, se plimbă prin aerul curat din parcuri, discută idei - nu bârfesc (des), leagă și poartă cu ușurință o conversație când le place și vor asta. Femeile n-au cearcăne, nu miros a tutun ca o scrumieră neschimbată de două zile, nu râd cu gura până după urechi ca să-i poți vedea lejer plombele și omulețul mișcător, nu sunt tencuite cu decorativă de 3,5 sau 5. Ele caută, explorează, descoperă, savurează cu sau fără un mascul atașat. Natural. Și naturale. Fetițele rup Facebook-ul în două schimbând statusul din 3 în 3 luni, selfie-urile singuratice zilnic, sunt spaima revistelor de ”feșăn” și can-can, tocesc telecomanda televizorului ore de-a rândul-zilnic, au unghiile mereu făcute negre/fucsia/verde/albastru/rogvaiv și chef de ieșeală per se. Dar sunt mereu plictisite și sictirite de to(n)ți și toa(n)te. Iar în sălile de sport merg doar ca să-și etaleze bustul, buzele (da, ambele), inimioarele roz de pe smartphone și să-și citească una alteia statusul nou de pe Fb. Căutând, cum altfel, o busolă în persoana ”prințului șarmant salvator pe un cal alb” ce să vină și să le dea un sens în viață.

D. Femeile intuiesc, de aia au al n-șpelea simț, și-l și folosesc cu inteligență, nevoile și aspirațiile bărbatului. Ele anticipează, colaborează, participă, vorbesc explicit, se implică și dăruiesc într-o relație. Comunică ușor și nonșalant. Fetițele așteaptă să fie curtate (toată viața, unele), invitate mereu, atrase constant precum măgarul cu morcovul. Stau pe spate ”din principiu”, nici măcar pe coate, cred că bărbații sunt toți medium sau ghicitori în stele pregătiți mereu să afle ce vor, ce-și doresc și ce simt ele.

E. Femeile beau apă, limonadă, vin, bere, whisky, votcă, rom - orice își doresc atunci când își doresc. Ştiu şi când să se oprească şi de ce. Femeile vor fi văzute doar bine-dispuse, atât. Mănâncă orice, inclusiv o shaorma - dacă le este poftă vreodată. Nu se sperie de sosul de usturoi și nici de problemele cu silueta. Doar v-am spus că standard mănâncă ce trebuie și fac sport constant. Nu-i absolut nici o problemă să-și facă uneori câte o plăcere (ne)vinovată. Fetițele țin regim. Permanent. Și beau apă plată cu lămâie savurând mereu îndelung o salată austeră. În public, la terasă. Acasă o rup pe mezeluri, pizza, înghețată, ciocolată și bomboane. Și asta se vede în oglindă, dimineața și seara.

F. uck.  Femeile chiar o fuck, cu pasiune, implicare și dăruire, fetițele doar visează sau cred, exclusiv în optica lor - c-o fac. Femeile gustă și savurează, fetițele doar tânjesc, salivează, execută, prestează și uneori refuză. Că așa e ”mai bine”. Apoi fetițele se alintă între ele povestind ratarea ocaziei, cred că-i o tachinare ceva - nu-mi dau seama, cu apelativul ”proasto!”. Ceee duuulceeeee!

G. Femeile au banii lor, programul lor, liniștea lor, independența lor, preocupările lor. Apreciază un mascul nu pentru finanțele, casele sau Mercedesul lui. Ci poate pentru alte calități, din acelea pe care nu poți să le vezi și să le atingi, pentru că obiecte din astea au și ele sau pot să-și facă și singure dacă-și propun. Fetițele vor să ”fie scoase în oraș” mereu, nu plătesc ele niciodată, ”așa-i fatăăă normal...”, așteaptă cu subînțeles cadouri, ”atenții”, dovezi exogene ale afecțiunii bărbaților. Și le primesc. Normal că le primesc, cum să rateze rechinașii o asemenea pleașcă și plevușcă. Cheia mașinii pusă pe masă la vedere, garsoniera închiriată și bancnota mare pusă peste cele mici sau batistă - udă instant. Că de aia am ajuns la punctul la care suntem - G. Dar apoi totul se usucă rapid, la fel de repede cum s-a cerut de către fetiță, și ne întoarcem plânși la punctul A. 
Ăla cu dragostea care ustură. 

Oldies but goldies. Pentru că aşa mi-au plăcut mie mereu cele mai "coapte", mai experimentate, mai trecute, şlefuite şi verificate prin timp și spațiu. Chiar dacă au ani pământești puțini. Sau mulți. Am mai spus: nu contează. Nu m-am dat niciodată în vânt după noutăţi, modernități kitchoase şi corcoduşe verzi strepezitoare. 

Copt e mai gustos și mai savuros.