marți, 4 noiembrie 2014

Capabili (in)dependenți

Sunt mulți care nu se dau, dar poate că sunt cumva, valoroși și indispensabili undeva într-o branșă sau loc. Dar cei mai mulți sunt așa doar în mintea lor poate ușor, fin, îngâmfată și puțin arogantă. Dacă îi rupi de întreg - mulți nu mai valorează mare lucru sau doar te-miri-ce-și-mai-nimic. Dacă le iei cărțile de vizită, telefonul și cheia de la mașină sunt pierduți definitiv. Se sufocă.

Se prea poate ca să existe elemente foarte valoroase care ajung să atingă performanțe solitari mergând doar pe mâna lor și pe cont propriu. Antreprenorii de cartier, scriitorii, muzicanții de instrument, unii medici - doctori, sportivii de single - vezi box, tenis, atletism, precum și micii investitori în imobiliare și la bursă sunt doar câteva exemple din domenii diferite.  
Să nu uităm de micii alpiniști debutanți, de micii meseriași (instalator, cizmar, croitor, ...), de maseuri, sau de sculptori și pictori. Exemplele pot continua.

Există însă marea majoritate a cazurilor, din păcate, în care oameni extrem de talentați nu pot face nici o brânză în afara unor entități complexe de suport. E ca la trigonometrie, parcă, unde anumite probleme se rezolvau doar cu construcții și desene ajutătoare. Acești oameni au o colosală nevoie de echipă sau organizații pentru a-i pune în lumină, pe piedestal, tot atât cât și echipa are nevoie de ei pentru a o ridica din media celorlalte competitoare. 
Ei, liderii, nu pot performa și nici crește, nici măcar nu pot funcționa eficient, fără instrumentele, harnașamentul, logistica și resursele pe care le oferă o echipă, o trupă sau o organizație.

Sportivul - lider de echipă - vezi fotbal, baschet, rugby -  are nevoie de ceilalți coechipieri bine antrenați și bine potriviți în mișcare.

Muzicianul clasic are nevoie de o orchestră disciplinată și care să pice ușor în cadență respectând metronomul.

Medicul chirurg este zero fără echipa ce-l secondează și-i dă instrumentarul steril și materialele adiacente chirurgicale la mână la momentele potrivite în ritmul, calitatea și dimensiunea potrivite.

Cercetătorii singuri n-au ce face cu toată enciclopedia din mințile lor colosale fără laboratoarele dotate de ultimă generație și fără finanțările sau sponsorizările generoase aferente.

Lunetistul de precizie exemplară sau genistul de elită nu au nici o șansă singuri, în lipsa pazei, protecției și a suportului logistic,  într-un teatru de operațiuni, oricât de valoroși și capabili sunt în ceea ce fac.

Sunt o grămadă de cazuri de oameni extrem de capabili și valoroși în domeniul lor de activitate, dar pentru că nu sunt, sau nu au fost acceptați, în echipa potrivită care să-i pună în valoare, eșuează în obscuritate. Sau, mai rău, dau lamentabil în alcool, droguri, promiscuitate și alte supape ale omului slab, genial, dar neînțeles.

Parcă te și văd cum strângi cu indexul și degetul mare buza de jos - gândindu-te cam cum ești tu și unde te-ai încadra.

Acum este interesant să observăm fiecare în ce categorie se încadrează, singur și corect, și cum acceptă sau nu și co-participanții la glorie sau premii. 
Dacă este cazul.



2 comentarii:

natalia conran spunea...

ha, aceasta povesta va lovi usor peste vaccin la multi!
pentru ca este foarte adevarata situatia. am avut si eu un moment in trecut cand am realizat acest aspect si a trebuit sa-mi iau ragazul sa ma gandesc bine la nevoile reale ale celor din comunitatea in care traiesc si sa las mofturile la o parte. Daca poti gasi o nisa in care poti sa-ti aduci contributia la starea generala de bine, s-ar putea sa fii surprins ca ai succes. Daca ai cap, doua maini, doua picioare poti practica orice meserie. Zic "meserie", adica nu un job, o functie. Totul e sa faci bine ceea ce faci.

Gelu - PoVestitorul de încetineală spunea...

;_)
Au fost mulți ce s-au lovit singuri peste vaccin. Eu fac doar constatări. Lăsarea mofturilor deoparte este indicată. Este ca și cum ai elibera din nacelă niște saci de nisip. Vei lua altitudine curând și liniștea îți va reveni în suflet.