sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Teme-te de liniștea adâncurilor!

Să nu te temi niciodată de gurile mari, de cei tari în gură, de cei amenințători și agresivi verbal și ostentativ. Nu uita că mereu câinele care latră NU mușcă. N-are cum. Ori latră, ori mușcă. Pe amândouă deodată n-are cum să le facă.

În schimb să te temi adânc de răzbunarea celui care nedreptățit, nemulțumit, obidit, înjosit, umilit și  care rămâne totuși în liniște, tăcut senin, calm zâmbitor. Se poate că el își țese răspunsul și nu va lătra înaintea urletelor tale.

Leoaica nu rage niciodată ca leul, nu se bate cu cărămida în piept, dar mi-l tăvălește și înfricoșează deseori pe marele rege al junglei.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.