Copiii, bunicii infantili și smartfoanele nenorocite.

Statul pe telefon, tabletă, calculator și alte dispozitive deștepte cu ecrane luminoase, mai mult decât strictul necesar și util, este boală curată - fizică și psihică, alienare, dezastru pe termen mediu și lung. Dar s-ar putea ca eu să greșesc, n-ar fi prima oară. 

Sau s-ar putea să am dreptate, nici nu mai contează, eu oricum nu stau pe dispozitivele respective și petrec timp suficient în locuri verzi, regenerative. Ceea ce spun și copiilor de pe lângă mine, ăsta-i drumul pe care îi îndrum: cât mai puțin stat cu ochii beliți în nenorocirile alea de ecrane! 
Din ecranele alea puține lucruri bune vor veni, marea majoritate vor fi rele și foarte nocive.

Că avem din ce în ce mai mulți copii blocați cu năsucurile în telefoane este grav și intolerabil. Nu-i doar nesănătos, este de-a dreptul mutilant, dar nimeni nu vede asta azi. Și pe nimeni nu interesează.

Că și părinții lor stau și ei cât e ziulica de lungă cu capetele inocente tot în smarfoanele alea nenorocite este regretabil și dureros. Asta va produce daune incalculabile pe termen lung, plus exemplul extrem de prost dat copiilor.

Dar să vezi bunicii și bunicile prin trafic, moluri sau prin parcuri, cum sunt dependenți și sclave de telefoanele moderne și cum se fascinează de folosirea lor, la șase-șapte-opt decenii de viață, este haios cu rictusuri, total deprimant, fără nici măcar o speranță. Credeam că măcar cei bătrâni sunt cumva mai maturi, mai echilibrați, oarecum mai experimentați. Nu-i cazul, am sperat degeaba de atâtea ori ca de la ei să vină liniștea, sfatul așezat, consilierea perenă sănătoasă. Se pare că această generație a duminicii orbului își păstrează procentele și nivelul. De aia și este țara noastră unde este după trei decenii de democrație. Demosul sunt ei și asta se vede.

Final concluziv: fiecare plod are un exemplu în părintele lui, știm bine că cei mici sunt niște maimuțele și imită absolut tot ce văd acasă, și doar dacă rupe lanțul și devine ”oaia neagră” se poate salva fizic, sufletește, intelectual. Dar cum să iasă pupilul din matriță? Cum să-și părăsească din proprie inițiativă cușca primitoare și caldă?

Rămânând în gloată, Vae phalus nostrum!, acel produs al dragostei a doi zăpăciți, va avea traiectoria, liniștea, libertatea și ascensiunea medie a turmei. Adică toate slabe spre medii, atât și nimic mai mult. 
Din păcate.