Este ca atunci când întrebi unde sunt dușmanii omului, de fapt. E noapte, e întuneric și nu știi pe unde ți le tot furi și de ce tot primești scatoalce de nicăieri de după ceafă deși toți sunt de partea ta, aparent. Iar cei cu care lupți sunt la trei metri distanță, n-ar avea cum să te atingă. Și cineva mai experimentat îți se răspunde, de fapt, dușmanii n-au fost niciodată cei din fața noastră. Ei sunt doar competitori sau adversari, dar adevărații dușmani sunt în spatele nostru, între cei așa-ziși ”ai noștri”. Iar cei mai mari și mai periculoși sunt cei care ne privesc ochi în ochi atunci când ne privim în oglindă.
O bucurie imensă vine când vezi că ai sprijin la nevoie din partea cuiva neașteptat de generos.
Liniștea te cuprinde când înțelegi că lumea este bună și blândă atâta timp cât tu ai deschis ochii s-o vezi în toată splendoarea ei.
Zâmbetul liniștit te acaparează pe termen lung când înțelegi că există bine, ajutor, posibilități favorabile nelimitate.
Există o înțelepciune perenă și satisfăcătoare și acolo este izvorul triadei.
Și, da!, viața este mai mult decât frumoasă!
Da, viața este fabuloasă!
Cu o singură condiție.
Știi bine care este..., da?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.