Când mai vedea câte o femeie vopsită mai ciudat la păr glumea: nu prea contează ce culoare are femeia pe cap. Contează ce culori are femeia în altă parte, spunea și zâmbea el liniștit.
- Unde? Unde?!? întreba elevul și mulți înfierbântați neexperimentați.
- Nu acolo unde crezi tu, sălbaticule. Nu acolo!
Contează ce culori are femeia în cap, sub țeasta pe care stă părul pe care ea și-l poate vopsi în orice culoare vrea sau poate, o dată și odată. Pe vremuri, acum vreo trei-patru decenii, culorile erau trei-patru mari și late: blond, brunet și roșcat. Mai existau foarte rare specimene cu un mov-liliachiu. Ce a fost dintotdeauna, va mai fi. Nimic nou sub Soare.
Temporar, cu titlu pur excepțional, pentru o perioadă foarte scurtă de timp, zile-săptămâni, nu luni!, ea se poate vopsi orice culoare.
E la fel ca aia cu bigudiurile și slana: degeaba ai în cap sarmale dacă la brâu ai colaci și în cap carcalaci.
Post scriptum:
Ba da, contează. Contează enorm! Contează colosal ce culoare își vopsește femeia ta părul. E decisiv, determinant chiar aș putea spune, dacă ai măcar un ochi deschis, că este important în evaluarea unei oportunități. Relația ta depinde letal de acea vopsea. Știu că acum dai din cap neîncrezător, dar mai vorbim curând.
La fel și cu lungimea părului, la fel și cu unghiile și cu călcâiele. Toa(n)te duc în același loc.
Da, acolo.
De data asta ai dreptate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.