Rău nu este să
munceşti degeaba sau pe bani mici.
Majoritatea asta facem, inclusiv cei din top
management cu zeci de mii pe lună. Ne vindem timpul, creierul, trupul,
sănătatea, libertatea, viitorul.
Cel mai ciudat este că ne vindem timpul despre
care spunem că este cel mai valoros. Doar spunem, pentru că nu facem nimic în acest sens.
Păcat este să
viețuieşti degeaba. Şi să mai şi fii mereu nemulțumit(ă) şi neliniştit(ă) de
to(n)ți şi de toa(n)te.
Ideal ar fi să
trăieşti oricum, cum vrei tu, fie degeaba sau cu folos ori foloase. Fie ele materiale,
imateriale, trupeşti sau oricum altcumva vrei sau îți doreşti.
Cum să trăieşti?
Sau
cum se trăieşte?
Habar n-am.
:-)
❤
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!