„Gol am ieșit din pântecele mamei mele, gol mă voi duce la groapă.” Să crezi că iei ceva cu tine pe lumea cealaltă este hilar. O naivitate imensă.
Zilele trecute am fost la o petrecere de sfârșit de an a unei companii, invitat de o drăguță superbă (care nu știu ce vrea de la mine… 😊). Dar să lăsăm siropoșeniile și să trecem la obiect.
Am ajuns la un eveniment corporate, cu o prezentare de produs inclusă, într-un spațiu modern, impecabil decorat de sezon, și, împreună cu încă un amic, am trecut la… ghici ce?… scanarea ofertei din piață. Na, golanii — tot golani! Pentru ce-i chemi tu și cu ce se apucă ei să-și ocupe timpul?!?
Iluzia diversității și dictatura tendințelor ne-au șocat. Iar amicul meu este un mare brand ambassador manager la ceva evenimente, modă și modelling. Adică e dat cu multe alifii și știe ce-i aia variația.
Iar oferta — ȘOC! Ziceai că toate erau clonate. Marea lor majoritate era perfect identică la culoarea părului, la coafură, iar hainele parcă difereau doar puțin la culoare, de la una la alta. M-am speriat! A fost îngrozitor, așa că după câteva ore, vreo două, am dat bir cu fugiții în renumitul refugiu al corporatistului modern. Aici parcă oferta era ceva mai largă, dar o linie generală comună a fost prezentă și aici, deși mult diluată.
Trăim o naivitate colosală de care puțini par să-și dea seama. În urma goanei nebune după bani, după achiziții inutile și cheltuieli nesăbuite, după glorie și vizibilitate ostentativă, observăm o sincronicitate aproape perfectă. Cheltuielile multor oameni sunt identice. Nu diferă aproape nimic de la un om la altul, la mulți. Uneori doar culoarea și, vag, forma.
Există o uniformitate exemplară pe care, dacă i-ar fi obligat cineva să o urmeze, n-ar fi reușit să o execute atât de bine:
Aceleași tunsori și aceleași bărbi la bărbații tineri, epilați aproape toți pe tot corpul (Doamne-Dumnezeule, unde ne duci cu metrosexualii cei vechi și cu spornosexualii ăștia moderni?!);
Aceleași haine și croieli, aceleași zone de distracție frecventate cu obstinație;
Aceleași culori, aceleași modele la unghii, manichiură și pedichiură;
Aceleași gadgeturi electronice, aceleași încălțări incomode și slab calitative, dar extrem de scumpe pentru că poartă o etichetă sau alta;
Aceleași preocupări în timpul liber, același limbaj de lemn, aceeași atitudine necritică în fața consumerismului și a muncii fără cap, coadă și noimă.
Clone impecabile. Și ușor triste — unele. Kim Ir Sen și Ceaușescu ar fi fost invidioși tare să vadă cum i-a aliniat publicitatea pe români. Ar fi dat orice ca să reușească să-i înrobească atât de ușor și de bunăvoie. Și fiecare pe banii și cheltuiala lui! Și mândri natural pe deasupra.
Vin cu întrebarea: dacă produsele propuse spre vânzare sunt așa de bune, de ce mai au nevoie de atâta reclamă vârâtă în ochi?
Și încă două: nu cumva costul acelei reclame de pe toate zidurile și din toate colțurile îl plătesc eu, „ca deșteptul”, inclus în prețul final? Credeți că marile companii sunt case de binefacere și n-au niciun interes ascuns în promovarea ostentativă și agresivă a unor produse și servicii?
De aceea eu nu prea mai citesc reclame, nu mă uit la publicitate la televizor și dau sonorul mai încet la radio când încep promoțiile. Dacă aș face altfel, ar însemna să-mi petrec tot timpul dorindu-mi lucruri impuse de alții.
Și astăzi încerc să evit cât pot de mult jugul. Mi s-au făcut bătătură demult și rană deschisă la ceafă, așa că acum stau puțin deoparte, să se mai vindece puțin.
Dacă simți că trăiești într-o lume de tipare trase la indigo și vrei să-ți păstrezi autenticitatea, trimite acest text cuiva care are nevoie de puțină claritate. Sau scrie-mi ce ți-a plăcut ori ba.
P.S.
Autenticitatea nu se cumpără de la raft și nu vine la pachet cu vreo etichetă scumpă. Vine din curajul de a gândi cu propria minte și din decizia de a refuza uniformizarea.
Simți și tu că ne pierdem individualitatea în goana după „ce se poartă” și „ce zice lumea”? Mă gândesc să abordăm subiectul gândirii critice, al autenticității și al rezistenței la presiunea socială în următorul seminar live pe care îl pregătesc. Ți-ar fi utilă o astfel de discuție? Spune-mi într-un comentariu sau printr-un mesaj privat.
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#Autenticitate #GandireCritica #Liniște #DespreOameni #Educatie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!