Complicitatea tăcerii. Când înghițim, nu putem scuipa | Episodul 15 din 100

Vârsta tânără și lipsa de experiență nu înseamnă că trebuie să accepți orice risc. Când vezi un comportament care îți pune viața în pericol, pe a ta sau a altora, ai dreptul și responsabilitatea să spui clar că nu ești de acord. Este perfect în regulă chiar și să cobori dintr-o mașină în care nu te simți în siguranță. Viața este mai valoroasă decât orice teribilism.

Sunt multe cazuri în care piloți de elicopter sau de avion fac manevre inutile și periculoase. La fel se întâmplă pe șosele, unde șoferi teribiliști apasă accelerația pentru a impresiona, pentru a-și demonstra curajul sau pentru a-și confirma propria imagine despre ei înșiși. Uneori, consecințele sunt accidente în care mor oameni care nu aveau nicio legătură cu nevoia lor de adrenalină.

Știu că sună rău, dar întrebarea merită pusă: ce fac cei care sunt în jurul celui care riscă? Cum să vezi că pilotul sau șoferul face manevre care îți pot pune viața în pericol și să nu protestezi ferm? Cum să nu-i spui să oprească, să încetinească, să înceteze?

Vedem același lucru și în viața de zi cu zi.

Oameni apropiați fac uneori lucruri care pun în pericol liniștea, viitorul sau chiar viața celor din jur și chiar pe a lor. Puțini spun ceva și mai puțini intervin ferm. De ce avem toleranța asta care ne poate face atât de mult rău? De ce înghițim porcării și acceptăm ca alții să ne pună în pericol?

Îmi aduc aminte acum un caz când eram pe motocicletă, în urmă cu un deceniu sau mai bine, cu un fost bun prieten și făceam o tură de o zi pe Transfăgărășan cu caii într-un final de vară toridă. El avea carnet de motor cu mult înaintea mea, rula anual mult mai multe mii de km pe șosea și era plecat deseori cu calul prin Europa în tururi de o săptămână. Îmi era, în urma celor mai sus menționate, net superior, mult mai experimentat, teoretic, un profesor pentru mine. În ultimele două-trei ore ale escapadei noastre, l-am văzut greșind de două sau chiar trei ori. Ne prinsese o ploaie teribilă pe Valea Oltului, erau multe tiruri, vizibilitatea era foarte slabă, iar oboseala se instalase. Cu toate acestea, nu mi-am permis să-l apostrofez la opririle pentru realimentare și hidratare. Era mai experimentat decât mine și am considerat că nu am eu căderea să-i spun ceva. Am greșit teribil. Regret și astăzi. În săptămâna următoare a avut un accident groaznic cu motocicleta, probabil în urma unei greșeli similare celei pe care eu nu i-am semnalat-o la momentul potrivit. Bărbații și orgoliul lor de a nu părea mai fricoși decât prietenul de lângă — o combinație veche cauzatoare a multor accidente și a multor firme de tinichigerie prospere.

Există situații în care tăcerea depășește discreția și ajunge să permită comportamentul pe care îl vedem. Se întâmplă în trafic, dar și în relații, ori la serviciu și, mai ales, în management. Când vedem riscul și alegem să nu spunem nimic, contribuim la păstrarea unui context în care acel risc poate continua sau chiar crește, degenerând negativ.

Intervenția la timp poate opri o situație înainte să devină ireversibilă. A atrage atenția politicos și cu diplomație asupra unui derapaj nu înseamnă lipsă de respect. Uneori este pur și simplu o responsabilitate. Iar profesionalismul real se vede și în cumpătare, disciplină și respectarea limitelor, nu în nevoia de a impresiona sau de a valida comportamente riscante.

Trăim într-o societate atât de politicoasă în fața greșelii, încât uneori preferăm să mergem tăcuți pe scaunul din dreapta spre un zid, doar ca să nu stricăm atmosfera din mașină.

Un om matur nu înghite la nesfârșit lucruri pe care le știe greșite și nu asistă pasiv atunci când vede un risc real. Are curajul să spună ceva la timp, fie că este pasager într-o mașină, coleg într-o echipă sau parte dintr-o organizație. Există și o glumă amară aici: spunem „n-am vrut să fac scandal” exact în momentele în care scandalul ar fi putut să ne scutească de unul mult mai mare.

Dacă simți că acest text ar putea trezi pe cineva la timp, dă-i un share. S-ar putea să oprească un derapaj.

P.S. 

Uneori, un „nu” spus la timp poate evita o întreagă serie de „de ce n-am spus nimic atunci?”.

Ai fost vreodată în situația în care ai tăcut în fața unei decizii sau a unui comportament riscant, doar din politețe, din teamă sau pentru că nu ai vrut să pui pe cineva într-o lumină proastă? În seminarul live pe care îl pregătesc, vom discuta aplicat despre cum să dezvolți curajul intervenției timpurii, fără să pari dificil sau alarmist, și cum să impui limite ferme în viață și în carieră. Ți-ar fi de folos o astfel de sesiune? Lasă-mi un gând în comentarii sau trimite-mi un mesaj în privat.

Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.

#Tineri #Responsabilitate #Atitudine #Ideicoapte