Cu aproape douăzeci de ani în urmă, mi-am scris un manifest personal despre libertate. L-am scris pentru mine, ca să-mi amintesc cine vreau să devin în momentele în care aveam nevoie de această direcție. L-am recitit recent. Unele lucruri le-aș spune astăzi diferit. Experiența te învață să vorbești cu mai multă nuanță și cu mai puțină încrâncenare. Esența a rămas însă aceeași: pentru mine, libertatea înseamnă să ai cât mai puține lucruri care te pot controla.
Am învățat să nu-mi măsor liniștea după câți bani am în cont. Banii sunt importanți, dar dependența de ei poate deveni costisitoare. Cu cât ai nevoie de mai puține lucruri pentru a trăi bine, cu atât ai mai multă libertate.
O casă, o mașină și lucrurile pe care le cumperi sunt utile atât timp cât îți fac viața mai bună. Când îți consumă prea mult timp, bani și energie, merită să te întrebi dacă mai lucrează pentru tine.
Am înțeles și cât de important este timpul. Banii îi poți câștiga din nou; timpul pe care l-ai consumat rămâne consumat.
Am plecat din locuri în care nu mă mai regăseam, pentru că sănătatea, echilibrul și demnitatea mea au devenit mai importante decât funcția sau salariul. Să poți spune „ajunge” atunci când ceva îți face rău este o formă importantă de libertate.
Am continuat să învăț. În fiecare zi. Dar am început să înțeleg că informația singură nu este suficientă. Cunoașterea capătă valoare atunci când schimbă felul în care trăiești, muncești sau îi ajuți pe ceilalți.
Am descoperit și libertatea de a dărui: timp, atenție, experiență și sprijin. Uneori, acestea pot valora mai mult decât banii și pot lăsa urme mai adânci în viața unui om.
Am învățat să nu depind de confort. Pot merge cu mașina, pe jos, cu bicicleta sau cu motocicleta. Nu trebuie să am aceeași variantă pentru orice drum. Uneori e suficient să ajung unde am nevoie fără să transform confortul într-o necesitate.
Pentru mine, libertatea înseamnă și disciplină: să mă pot trezi dimineața fără să negociez cu propriile obiceiuri, să-mi respect promisiunile și să fiu un om pe care ceilalți se pot baza.
Și mai înseamnă să știu ce îmi este suficient pentru a fi bine. Astăzi mă bucur mai mult de o carte bună, de un antrenament, de o plimbare prin natură, de o conversație sinceră sau de câteva ore cu oamenii dragi decât de aproape orice formă de consum.
Multă vreme am numit asta minimalism. Astăzi îi spun simplu: liniște.
Libertatea nu înseamnă independență totală. Nimeni nu este complet independent. Înseamnă să alegi conștient dependențele pe care le accepți și pe cele pe care nu vrei să le mai hrănești.
Pentru mine, prosperitatea înseamnă să ai nevoie de mai puțin pentru a trăi cu demnitate, claritate și pace.
Iar înainte să înveți să-i conduci pe alții, ai nevoie să înveți să-ți conduci propriile dorințe, impulsuri și frici.
Asta înseamnă, pentru mine, libertatea.
P.S. Dacă acest manifest te face să te gândești la o dependență pe care ai acceptat-o fără să-ți dai seama, poate merită să te întrebi dacă mai vrei să o păstrezi.
Dacă ți-a plăcut sau crezi că i-ar putea fi de folos unui tânăr sau unei tinere, dă-i un share și un tag. Mă ajuți pe mine să ajung la mai mulți și, poate cel mai important, ajuți un om care avea nevoie să citească exact ideea asta.
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#Tineri #GeneratiaNoua #Libertate #DezvoltarePersonala #Viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!