200. Atât. Pentru mine, înseamnă enorm.
„Idei coapte, liniște, tineret.” a ajuns la 200 de abonați după doar 20 de ediții, în mai puțin de trei săptămâni. Nu e o cifră uriașă pentru LinkedIn, nici nu vreau să o transform într-un trofeu. Dar 200 de oameni au făcut un lucru foarte simplu: au spus „Mai vreau să citesc.” Iar asta valorează pentru mine mai mult decât o mie de like-uri date din mers.
Newsletterul acesta nu a apărut dintr-un plan de conținut, dintr-un algoritm sau din dorința de a mai bifa un proiect. S-a născut dintr-o întrebare care mă urmărește de ceva timp:
Ce aș fi vrut să-mi spună cineva experimentat, acum 20–30 de ani, înainte să învăț singur unele lucruri sau direct pe pielea mea?
Despre libertate. Despre bani. Despre alegeri. Despre iubire. Despre mai puțin. Despre greșeli. Despre oameni. Despre muncă. Despre mai calm, mai rar. Despre curajul de a o lua de la capăt. Despre liniște. Și, mai ales, despre lucrurile pe care nu le înveți din cărți. Le înveți doar trăindu-le, dar vin cu urme și urmări, cicatrici și sechele.
Când am pornit seria asta, n-am avut nicio agendă ascunsă, am totul scris din prima ediție: nu dau lecții nimănui, nu vând rețete magice și nu încerc să conving pe nimeni de nimic. Doar scrijelesc propriile gânduri și experiențe, sperând că pe drum se mai oprește cineva să-și tragă sufletul.
Pentru cele 20 de ediții de până acum, pentru fiecare citire, reacție, mesaj, distribuire și, mai ales, pentru fiecare Subscribe, vă mulțumesc. Sincer! 2020 e doar primul semn că drumul ăsta merită continuat, nu o destinație. Și îl vom continua împreună, cu mai multă energie. Cu alte povești. Cu alte întrebări. Cu lucruri pe care poate nu ni le spunem suficient de des.
Pentru că uneori, între o idee și o alegere, nu e nevoie de mult. Doar de câteva rânduri care să te facă să te oprești puțin și să te uiți altfel la altă imagine a realității.
P.S.
Dacă ai citit până aici, spune-mi într-un cuvânt ce te-a făcut să rămâi, chiar sunt cu adevărat curios.
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#IdeiCoapte #Liniște #Tineret
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!