Cea mai scumpă formă de risipă nu este lipsa educației. Este educația fără aplicabilitate. Ani la rând am crezut că orice informație nouă mă apropie de performanță. Citeam aproape compulsiv, studiam domenii fără legătură între ele, adunam idei și teorii cu aceeași pasiune cu care alții colecționează obiecte. Aveam impresia că, dacă voi ști suficient de multe, voi deveni inevitabil mai valoros — genul de om care citește o carte de dezvoltare personală, ajunge la pagina trei în metrou și se simte deja transformat. Astăzi cred că am confundat, pentru o vreme, acumularea de informații cu dezvoltarea reală.
Educația este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poate construi un om. Dar orice lucru valoros produce beneficii doar atunci când este folosit. O diplomă nefolosită este doar hârtie. O bibliotecă neasimilată este doar mobilier. Iar cunoașterea care nu schimbă felul în care gândești, decizi sau acționezi rămâne doar zgomot intelectual.
Îmi amintesc că, după fiecare carte terminată sau după fiecare domeniu nou explorat, aveam senzația că am ajuns mai aproape de răspunsuri. Paradoxal, descopeream fix contrariul: cu cât învățam mai mult, cu atât realizam cât de puțin știam. Aceasta a fost, probabil, cea mai valoroasă lecție: discernământul contează mai mult decât informația — capacitatea de a selecta ceea ce merită păstrat și aplicat.
La un moment dat am observat alte două lucruri neașteptate. Începusem să mă înțeleg tot mai greu cu oameni foarte apropiați — nu pentru că eram mai inteligent, ci pentru că citeam surse diferite, puneam întrebări diferite și priveam aceeași realitate din alte unghiuri. Am înțeles atunci că diferențele de perspectivă pot crea distanțe chiar și între oameni care se respectă reciproc. Și am mai observat că foarte puține dintre informațiile acumulate produceau valoare concretă — îmi îmbogățeau cultura generală, dar rareori schimbau ceva în modul în care munceam sau luam decizii.
Atunci mi-am schimbat întrebarea, de la „Ce mai pot învăța?" la „Ce merită învățat suficient de bine încât să-mi schimbe calitatea vieții sau a muncii?"
Cred că aceasta este diferența dintre acumulare și înțelepciune: prima umple memoria, a doua schimbă comportamentul. Valoarea reală a ceea ce știi nu se măsoară prin câte informații ai adunat, ci prin câte decizii mai bune poți lua datorită lor. Ea nu apare atunci când acumulezi mai multă informație, ci atunci când o transformi în decizii mai bune.
Dacă acest text ți-a spus ceva sau crezi că i-ar putea fi de folos unui tânăr sau unei tinere, dă-i un share și un tag. Mă ajuți pe mine să ajung la mai mulți și ajuți pe cineva care poate are nevoie exact de ideea asta acum.
P.S.
Părintele Arsenie Boca spunea, în esență, că ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai citit, aceea îți aparține cu adevărat. Cred că aici se află una dintre cele mai profunde definiții ale învățării: nu ceea ce reții te schimbă, ci ceea ce devine parte din felul în care trăiești.
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#Tineri #DezvoltarePersonala #Educatie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!