Tinerii de azi au tot ce le trebuie. Sunt deștepți, mobilizați și gata să absoarbă multă informație. Talent au, resurse intelectuale au, dorință de muncă au. Au nevoie adesea doar de un pic de ghidaj simplu. Lucrurile alea elementare pe care nu ți le predă nimeni la școală și pe care viața ți le explică de obicei prin metoda grea: cum să ai curaj și limpezime într-o discuție incomodă, cum să nu-ți vinzi liniștea pe un titlu pompos în buletinul de salariu sau de ce igiena somnului bate orice discurs despre „hustle culture”.
În ultimii ani am lucrat cu sute de tineri. Ca antrenor personal, am întâlnit oameni foarte diferiți și am descoperit în mulți dintre ei ceva care m-a surprins mereu: un potențial foarte mare, multe lucruri încă neșlefuite și o dorință uriașă de a învăța de la cineva care a mers puțin mai mult pe drumul pe care ei abia pornesc. Uneori, aproape ca de la un frate mai mare.
Apoi am avut ocazia să țin câteva prelegeri în licee, în cadrul „Săptămânii altfel”. Am întâlnit tineri de clasa a XII-a extraordinar de maturi, curioși și dornici să afle lucruri pe care școala nu le spune întotdeauna. Nu voiau teorii. Voiau experiență. Voiau „secrete", sinteze, scurtături — exact ce aș fi vrut și eu la vârsta lor, doar că pe atunci nimeni nu avea de gând să mi le dea gratis. Voiau să afle de la cei care au trecut deja prin anumite lucruri ce i-ar putea ajuta să nu repete aceleași greșeli.
Recent, la un eveniment unde am întâlnit din nou mulți tineri valoroși, am observat însă și partea cealaltă: oameni inteligenți și capabili, dar care nu știau întotdeauna cum să comunice, cum să abordeze un om mai experimentat, cum să intre într-o conversație sau cum să se descurce într-o situație dificilă. Despre căutarea și găsirea unui loc de muncă, a unui partener de viață sau a unui loc unde să trăiască independent, nici nu se punea problema. A fost dureroasă constatarea și m-am simțit neputincios în acea seară.
Și am observat o chestie constantă: majoritatea trăiesc cu impresia că ar trebui să aibă deja toate răspunsurile, iar dacă nu le au, înseamnă că au ratat startul. În realitate, nimeni nu le are pe toate. Nici la 20, nici la 30 și, surprinzător pentru mulți, nici chiar la 40 de ani. Cu vârsta înveți doar să mimezi mai bine, că știi ce faci și încotro mergi. Odată cu trecerea timpului, oamenii învață pur și simplu să gestioneze mai bine nesiguranța.
Tineretul de azi este un burete uscat pregătit să absoarbă informații și experiență. De asta încep acest proiect. Și atunci, la acea reuniune, mi-am spus: poate că au nevoie de cineva care să le spună lucrurile astea sau măcar să le scrie câte puțin, pe-o hârtie. Așa a apărut newsletterul acesta.
Voi publica 100 de episoade, câte unul pe zi. Fără predici, fără discursuri motivaționale din care să ieși transpirat și fără pretenția că sunt vreun guru care le-a rezolvat pe toate. Voi prezenta doar idei sau gânduri structurate adunate în zeci de ani de studiu, muncă, sport și alegeri — bune și mai puțin bune — pe care mi-aș fi dorit să le primesc și eu mai devreme ca să-mi fie mai ușor.
Voi scrie din experiența mea de peste 30 de ani și voi vorbi despre lucruri pe care cred că merită să le știe o persoană tânără cât mai repede: joburi, bani, business, sport, sănătate, nutriție, disciplină, relații, somn, imobiliare, liniște interioară, respirație, investiții, planuri pentru viitor, plimbări în parcuri sau prin păduri, gestionarea banilor și multe altele pe care eu le consider utile.
Nu vreau să vă dau lecții. Vreau să vă dau idei. Și să vă spun câteva povești.
Unele poate vă vor confirma ceea ce știți deja. Altele poate vă vor contrazice. Unele poate vă vor enerva. Sper însă ca măcar câteva să vă fie de folos exact atunci când aveți nevoie de ele.
După cele 100 de episoade voi decide dacă oprim proiectul sau facem pasul următor și ne întâlnim live, într-un seminar în care să putem vorbi, întreba, contrazice și învăța unii de la alții.
Și da, accept criticile, chiar le aștept. Spuse cu curaj, răspicat și fără menajamente inutile. Cu critici constructive putem crește frumos și drept.
Dacă îți place un episod sau crezi că i-ar putea fi de folos unui tânăr sau unei tinere, dă-i un share și un tag. Mă ajuți pe mine să ajung la mai mulți, ajuți proiectul să crească și, poate cel mai important, ajuți un om care are nevoie exact de ideea sau povestea aceea.
Dacă ai un frate mai mic, o soră mai mică, un nepot sau o nepoată, un prieten sau o prietenă care abia intră în viața asta — poate merită să-i trimiți acest episod direct sau prin etichetarea acelei persoane.
Idei coapte pentru bureței noi.
În câteva ore vine episodul 1.
Hai s-o facem pentru tineri.
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#Tineri #GeneratiaNoua #IdeiPentruViata #DezvoltarePersonala #Cariera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!