Am scris constant, cu și din plăcere, de peste cincisprezece ani, pe diferite bloguri, site-uri sau platforme. Am încercat să iau informații din diferite zone și, ulterior, când am înțeles cât de cât cu ce se „mănâncă" minimalismul și downshiftingul, să ofer și altora din ce am găsit eu.
În afara câtorva site-uri și bloguri deținute de femei, pe aproape toate celelalte bloguri și forumuri, scandalul, disputa, agresivitatea, injuriile și amenințările erau omniprezente — indiferent dacă tema era sportul, finanțele personale, investițiile, politica, stilul de viață sau cultura. Marea majoritate a cititorilor și a scriitorilor băltea într-o amestecătură de frustrare, ură și invidie, potențată de o agresivitate omniprezentă. Cei mai mulți dintre acei hateri, pe care i-am regăsit mereu și pe alte bloguri ulterior, nu aveau un cont sau un nume de unde să-i recunoști. Scriau, vărsau lăturile, de fapt, cvasi-anonim — niște umbre mușcătoare și veninoase, jignitoare gratuit și fără scrupule, fără să folosească vreodată o sursă verificabilă sau un punct de reper. Recunosc, și eu am avut, pe la douăzeci de ani, un cont oarecum anonim de pe care comentam aprins la ora două noaptea pe un forum de fotbal — înainte să înțeleg ce risipă de energie era, de fapt, tot circul ăla.
Tocmai de aceea am și părăsit acele forumuri, pe majoritatea, și am dorit să am un loc al meu unde să scriu liniștit și civilizat, unde aștept și accept ca și alți oameni să scrie ce cred de cuviință, cu bună-cuviință. Oameni liniștiți, calmi, politicoși — sau măcar care își doresc să devină așa.
Știu că nu-i ușor să fii liniștit și cu bun-simț în România de azi, când toată societatea pare cuprinsă de o agresivitate cruntă și o impolitețe masivă. Dar dacă fiecare dintre noi ar promova asta, minimalist, ca parte din felul lui de a trăi, poate că, la un moment dat, o bună parte a societății va deveni asemenea nouă.
Ceea ce puțini dintre cei foarte agresivi știu este că agresivitatea consumă enorm de multă energie. Ne secătuiește de resurse, ne usucă, ne urâțește. Ar trebui să facem tot ce ne stă în putință ca să nu-i dăm frâu liber, pentru că de multe ori ea vine din frică — o reacție de apărare în fața necunoscutului, a superiorității cuiva, a liniștii, a ceva bun și valoros care nu ne aparține. Iar frica e un fel de paralizant neuro-muscular, adică tot un consumator inutil de energie.
Cum spunea un psiholog celebru, agresivitatea funcționează ca un fel de țipăt de durere — oamenii siguri pe ei nu au nevoie de ea, pentru că organismul uman e construit să economisească energie, nu s-o irosească.
Identic stau lucrurile și cu frica sau grijile. Rezolvarea vine, de fapt, tot din dragoste: răbdare, calm, cumpătare, chibzuință, liniște. Într-un cuvânt: minimalism.
De-a lungul anilor am citit și am scris mult și pe alte rețele sociale. Indiferent de subiect — investiții, sport, educație sau politică — am observat aproape același tipar: cei mai vocali nu erau întotdeauna și cei mai competenți, de multe ori erau doar cei mai agresivi. La început încercam să răspund, să explic, să argumentez. Astăzi procedez diferit — nu pentru că nu aș avea argumente, ci pentru că am înțeles că energia este o resursă limitată, iar agresivitatea o consumă enorm.
Am observat același lucru și în grupuri sau echipe de orice fel. Un grup dominat de conflicte permanente produce mai puțină valoare decât unul în care oamenii își pot susține ideile ferm, dar cu respect. Cineva care reacționează impulsiv ia, de regulă, decizii mai slabe decât cineva care își păstrează calmul sub presiune. Nu am să pomenesc acum de manevrele multor așa-ziși influenșări care introduceau, provocau și susțineau ura, revolta, scandalul - ca tactică josnică de marketing în atragerea de urmăritori, trafic,
Agresivitatea creează impresia de forță, dar de cele mai multe ori ascunde nesiguranță. Când cineva simte nevoia să ridice vocea, să umilească sau să atace persoana în locul ideii, rareori asistăm la o demonstrație de putere — mai degrabă vedem o lipsă de echilibru interior. Oamenii detașați și cu o direcție clară nu au nevoie de mecanisme de agresivitate; ei funcționează pe principiul efortului minim cu rezultat maxim.
În timp, am descoperit că oamenii cu adevărat puternici au o caracteristică surprinzătoare: nu încearcă să câștige fiecare dispută, încearcă să înțeleagă. Ascultă, pun întrebări, argumentează, iar atunci când descoperă că nu există un dialog posibil, aleg să-și protejeze energia și merg mai departe. Nu orice luptă merită purtată — cred că e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat.
Agresivitatea nu îi consumă doar pe ceilalți. Te consumă, în primul rând, pe tine: îți consumă atenția, claritatea, sănătatea, timpul și, încet, chiar caracterul. Poate de aceea politețea autentică nu e un semn de slăbiciune, ci o formă de disciplină — o alegere conștientă de a nu irosi energie pe conflicte care nu construiesc nimic.
Adevărata forță nu stă în capacitatea de a ataca sau de a răspunde fiecărui zgomot din exterior, ci în capacitatea de a-ți păstra calmul, de a rămâne stăpân pe resursele tale și de a merge înainte cu simplitate și fermitate. Totul se schimbă în ziua în care încetezi să mai reacționezi la orice provocare și alegi, cu discernământ, luptele care chiar merită duse. Pentru că nu întotdeauna câștigă cel care vorbește mai tare — de cele mai multe ori câștigă cel care își păstrează cel mai bine energia, calmul și claritatea.
Dacă acest text ți-a spus ceva sau crezi că i-ar putea fi de folos unei tinere sau unui tânăr, dă-i un share și un tag. Mă ajuți pe mine să ajung la mai mulți și ajuți pe cineva care poate are nevoie exact de această liniște acum.
P.S.
Data viitoare când simți impulsul de a răspunde agresiv, întreabă-te un singur lucru: merită să plătesc cu energia mea pentru această reacție?
Ai simțit vreodată, după o ceartă sau un schimb aprins de mesaje, cât de epuizat te-a lăsat, chiar dacă tehnic „ai câștigat"? Mă gândesc să abordăm exact acest subiect — cum îți protejezi energia și alegi luptele care merită duse — în cadrul seminarului live pe care îl pregătesc. Ți-ar fi de folos o astfel de discuție? Spune-mi în comentarii sau în privat.
Zi de zi. Creștem împreună. Mâine este o nouă zi.
#Tineri #Liniste #DezvoltarePersonala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!