E şi mai încercător de
dificil pentru cel care are stomacul plin, dar inima goală sau sufletul
nemângâiat.
Cel mai rău e de cel
ce are şi inima searbădă şi stomacul strâns.
Când şi mintea este nemobilată sau
rătăcită, atunci acela este năpăstuit.
Cumplit este pentru
cei cu creierul brici ce au inimile de piatră şi intestinele-ghem. E
îngrozitor!
Ferice de cel care are
şi inima plină şi mațul umflat, dar a cărui mână caldă hrăneşte o gură, o
minte, un suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.