Nu, sfârșitul nu-i acolo unde-l vezi tu acum, nici măcar acolo unde crezi tu azi că s-a terminat.
Nu, sfârșitul nu-i aici!
Mereu va exista o continuare, doar ochii va trebui să-i deschizi ca să poți vedea minunata lume nouă ce ți se oferă la picioare mai departe de ochelarii de cal.
Drumul nu se termină acolo unde un orizont ni se închide. Abia acolo începe o nouă viață, ține exclusiv de tine dacă pășești spre ea sau rămâi blocată sau mirată în loc.
Acolo unde se va sfârși drumul de fier, nu te teme, va începe cu siguranță drumul asfalt sau beton.
Acolo unde se va termina drumul de asfalt sau beton, nu te crispa, va începe un drum de piatră, cubică sau drum forestier. Simți răcoare binefăcătoare a pădurii și mirosul umed al pământului cu mușchi și licheni?
La capătul drumului forestier, fii fără grijă, că va continua un drum de pământ bătătorit, o cărare. Vezi floricele răspândite de ambele părți ale cărării?
Abia la finalul cărării, al acestui drum de pământ bătătorit, în fapt o alee retrasă călcată de mulți și multe înaintea ta, dar departe de aglomerație inutilă și gregaritate sterilă, vei putea afla calea ta. Pentru că abia acum ai bătut suficientă distanță de ceilalți și te-ai apropiat puțin de tine. Te vei apropia de tine doar atunci când vei fi terminat de alergat pe drumurile altora sau multora.
Mergi mai departe, nu te mai interesa ce ai sub picioare pentru că acum nici nu mai contează. Chiar nu mai contează. Calea ta abia acum se deschide și nu jos, nu!, ridică-ți ochișorii!, ci sus, chiar spre cer se oferă.
Inițial vei vedea drumul nou în minte, apoi direct în suflet și ai să simți o aromă de cardamom cu scorțișoară și ghimbir. Ai să respiri mirată un aer rar, tare, proaspăt, și ai să vezi cum noi și fabuloase orizonturi se deschid mult departe-departe de primul moment când tu spuneai că totul s-a terminat.
Nu, nu se termină acolo unde crezi tu, frumusețea magnifică a vieții este mult mai departe de cel mai greu moment al vieții tale și mult dincolo de el.
Ai răbdare, va fi bine!
Promit!
Nu, sfârșitul nu-i aici!
Mereu va exista o continuare, doar ochii va trebui să-i deschizi ca să poți vedea minunata lume nouă ce ți se oferă la picioare mai departe de ochelarii de cal.
Drumul nu se termină acolo unde un orizont ni se închide. Abia acolo începe o nouă viață, ține exclusiv de tine dacă pășești spre ea sau rămâi blocată sau mirată în loc.
Acolo unde se va sfârși drumul de fier, nu te teme, va începe cu siguranță drumul asfalt sau beton.
Acolo unde se va termina drumul de asfalt sau beton, nu te crispa, va începe un drum de piatră, cubică sau drum forestier. Simți răcoare binefăcătoare a pădurii și mirosul umed al pământului cu mușchi și licheni?
La capătul drumului forestier, fii fără grijă, că va continua un drum de pământ bătătorit, o cărare. Vezi floricele răspândite de ambele părți ale cărării?
Abia la finalul cărării, al acestui drum de pământ bătătorit, în fapt o alee retrasă călcată de mulți și multe înaintea ta, dar departe de aglomerație inutilă și gregaritate sterilă, vei putea afla calea ta. Pentru că abia acum ai bătut suficientă distanță de ceilalți și te-ai apropiat puțin de tine. Te vei apropia de tine doar atunci când vei fi terminat de alergat pe drumurile altora sau multora.
Mergi mai departe, nu te mai interesa ce ai sub picioare pentru că acum nici nu mai contează. Chiar nu mai contează. Calea ta abia acum se deschide și nu jos, nu!, ridică-ți ochișorii!, ci sus, chiar spre cer se oferă.
Inițial vei vedea drumul nou în minte, apoi direct în suflet și ai să simți o aromă de cardamom cu scorțișoară și ghimbir. Ai să respiri mirată un aer rar, tare, proaspăt, și ai să vezi cum noi și fabuloase orizonturi se deschid mult departe-departe de primul moment când tu spuneai că totul s-a terminat.
Nu, nu se termină acolo unde crezi tu, frumusețea magnifică a vieții este mult mai departe de cel mai greu moment al vieții tale și mult dincolo de el.
Ai răbdare, va fi bine!
Promit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.