joi, 13 iulie 2017

Sunt bun și mă mai fac!

Eu devin de la zi la zi din ce în ce mai bun, mai blând, mai răbdător, mai înțelegător, mai tolerant. E grea transformarea asta, dar mi-am propus, dacă nu pot face binele, măcar să nu mai fac rău. Încerc să stau departe de zonele unde nu pot fi bun, caut binele în tot și-n toate. Iau ce mi se oferă, nu comentez, mulțumesc bucuros pentru fiecare smochină, ofer cât pot și știu și eu în limita oscioarelor mele.
Dar tu? Tu ce aștepți?
Prințul moștenitor pe cal alb?!?
Așteaptă-l.
Va veni fix după tine.
Îhîîî.
Așteaptă tu!

Nu, nu-i nevoie să te prezinți și nici să-mi dai cv-ul tău amoros.
Nu, nu-i necesar să-mi povestești prea multe despre tine ca să pot să încep să te cunosc și să te văd. Să te ”văd” cu inima, cu ochii văd multe și, în general, mărunte. Se poate mai simplu. Mult mai simplu.

Dar da, este suficient să-ți văd fostul partener de viață, fie el sub titulatura de prieten, iubit, amant, soț sau ”jumătatea mea”, să știu cam cât timp ați petrecut împreună și îți pot spune eu, nenea, lali, cu precizie chirurgicală cine ești, cum ești, cum vei fi și cum te vei simți. Dacă ești cuminte îți pot spune și câți bani ai în poșetă chiar acum. :-) Serios!

Dacă dai și tu de-o cafea, o alună sau de-o măslină, o șpagă-ceva, sub o formă de comun acord agreată, îți pot spune cu exactitate de metronom și cât de zâmbitoare vei fi în viitor doar pe baza analizei foștilor și a liniștii tale actuale.

N-am dat greș niciodată în previziuni mai complicate și pe termene mult mai lungi, cum aș putea rata în chestiuni simple și pe termene atââââât de scurte.

(...)

Da, e ok să aibă câteva firișoare de păr și puf, mintea să n-o aibă netedă.
Se acceptă și gleznele mai puțin subțiri, sufletul să-i fie liniștit și așezat stabil.
Nu obișnuim să căutăm a studia interiorul pentru că și nouă ne cam place carcasa, da, suntem încă tineri, alții doar ne imită și ne flatează astfel.
La bătrânețe vei constata că mai bine alegeai ceva bun și blând, decât manechine degrabă umblătoare.
:-)

Chiar nu știu ce să spun în chestiunea etății și a întreținerii carcasei și a mansardei. Dar ceva ciudat se petrece de vreo opt-zece ani încoace și eu am observat mai abitir anul ăsta la sugestia unei prietene caline.
Dilema mea este următoarea: 

Nu reușesc să-mi dau seama dacă eu doar arăt mai tânăr și mai proaspăt pentru anii mei sau ceilalți de vârsta mea arată și se comportă mai bătrânicioși pentru aceeași perioadă?!?
Da, imatur și fericit cred că este mai bine decât serios, încruntat și bolnav.

P.S.:

Da, vorbesc pentru mine, fiecare știe ce-i mai bine pentru ea.

(rânduri din Vamă, iulie-august 2016)




2 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.