luni, 10 iulie 2017

Magnetism

Scoate o foaie și un creion și ascultă aici la nenea că nu te învață de rău:

Ești o femeie atrăgătoare, o simți și o știi bine și tu, bărbații din jur ți-o confirmă zilnic, dar deși experiența ți-a deschis larg ochii azurii, anii de înțelepciune acumulată ți-au limitat avântul nesăbuit al mișcărilor și ți-au îngustat perspectivele și viitorul roze.

Îl vezi pe el la patruzeci și nu-i înțelegi vigoarea de care te bucuri cu nesaț cu fiecare atent țintită ocazie. Trăiești o nouă tinerețe sălbatică și sângele ce curge agitat prin inimă îți tulbură și creierul și, mult mai grav!, sufletul neîncercat, neantrenat, virgin.

Ai dese momente când negi existența noii și neașteptatei fericiri și nu crezi că-i aievea să-ți mai tremure carnea de dor la vârsta când prietenele tale deapănă demult amintiri cu iluzorii iubiri de decenii apuse.
Forța ce te unește cu el și-ți varsă tinerețe lichidă în carnea-ți fierbinte o accepți recunoscătoare și mulțumești zilnic proniei pentru cadoul nesperat ce-ți redeschide noi perspective. Perspective mobilizatoare ce te fac să dai ani înapoi, toată lumea îți spune că întinerești, dar care te trezesc brusc din beția fericirii pentru că în prezent ai obligații, autoimpuse și profund lezante, și confortul unui viitor sigur îl pui înaintea unei povești unicate de dragoste. 


Câte dintre prietenele tale pot descrie cu cuvintele lor ceea ce ai trăit tu? 
Câte dintre amicele tale au trăit vreodată, fie și-n adolescență, ce ai trăit tu?
Câte dintre ele au zâmbetul tău, liniștea ta când ești cu cine vrei tu, mulțumirea ta cu ceea ce ai?
Câte?
Niciuna?!?
Aha.

Lupta datoriei din trecut cu viitorul cald și liniștit, ce se prefigurează din ce în ce mai clar și stabil, creează un prezent agitat și energic centrat pe concesii și renunțări dureroase, dar scăldată într-un sos de măr dulce-acrișor ajuns după multă vreme, urmând un lung drum anevoios, din nou pe limba ta.

Te tot gândești dacă este cu putință și se cade ca, deși tu ești trecută binișor peste prima tinerețe, să mai accepți să se abată asupra ta năvalnica furtună a unei noi cuceriri a sufletului ce vine cu un amestec ciudat de ropot de lacrimi și valuri nesfârșite de extaz în cadență.

Doi magneți se atrag cu și fără voia lor. Așa le este sortit, asta-i fizica, asta-i natura. Ăsta-i jobul lor, să atragă. Nu te poți opune, nu-i poți concedia, nu-i poți opri.

Și dacă te opui e tot degeaba.
Magneții tot se atrag.

P.S. (Ilanlâk iunie 2017):


Iar asta trebuie s-o notezi cu pixul pe hârtie și să-i dai lui tăticu” o bere și ceva bun de mâncare cu proxima ocazie:
până nu te va durea în cot de ce gândesc, spun sau fac ceilalți, nu vei scăpa nici de usturimile din fund și nici de bubele de pe față.





Niciun comentariu: