Schumacherul român

Românii sunt competitivi în trafic. Accelerează brusc, ca la raliu, pun frâne de formula unu lipind pasagerii de parbriz sau mulându-i pe centură, se bagă cu tupeu în față la semafoare și intersecții, claxonează precum vapoarele ca să se facă văzuți cât sunt de insignifianți, se întrec perpetuu pe șosele de zici că suntem toți o nație de schumacheri. Nu-i cazul, dimpotrivă. Suntem țara cu cele mai multe accidente rutiere și cele mai multe decese din Europa.

Românii n-au habar ce-i aia să conducă o mașină, nici nu cunosc legislația în domeniu, obligatorie de altfel, sunt arhicunoscute cazurile de școli de șoferi care au dat permise de conducere unor analfabeți sau unor persoane care nu dăduseră niciodată prin poligon. Unele au apărut pe la televizor, restul de 99% nu le vom afla niciodată. Dar morții zilnici de pe șosele stau martori acestei crime continue privită cu pasivitate caracteristică de acest neam.

Politețea și bunul simț lipsesc cu desăvârșire românilor ce se pomenesc cu un covrig în mână. Șoferii români sunt predominant agresivi, răi, răzbunători, tupeiști, când au un volan în mână. De ce? 
Dar aceiași aroganți din spatele parbizului, când ajung la serviciu sau în fața unor instituții ale statului, abuzive și profund birocratice, mitocanii atotputernici de mai sus, devin niște căcați de mielușei timizi, niște pupincuriști renumiți la nivel european prin corporații, niște lingăi de elită, în speranța propășirii pe scară ierarhică sau devenirii ori rezolvării pe cea administrativă. 
Unde le dispare incisivitatea și agresivitatea din trafic? 
Neamprostismul este imprimat în volan sau în schimbătorul de viteze?