Românii sunt competitivi în trafic. Accelerează brusc, ca la raliu, pun frâne
de formula unu lipind pasagerii de parbriz sau mulându-i pe centură, se bagă cu tupeu în
față la semafoare și intersecții, claxonează precum vapoarele ca să se facă văzuți
cât sunt de insignifianți, se întrec perpetuu pe șosele de zici că suntem toți
o nație de schumacheri. Nu-i cazul, dimpotrivă. Suntem țara cu cele mai multe
accidente rutiere și cele mai multe decese din Europa.
Românii n-au habar ce-i aia să
conducă o mașină, nici nu cunosc legislația în domeniu, obligatorie de altfel,
sunt arhicunoscute cazurile de școli de șoferi care au dat permise de conducere
unor analfabeți sau unor persoane care nu dăduseră niciodată prin poligon.
Unele au apărut pe la televizor, restul de 99% nu le vom afla niciodată. Dar
morții zilnici de pe șosele stau martori acestei crime continue privită cu
pasivitate caracteristică de acest neam.
Politețea și bunul simț lipsesc cu desăvârșire românilor ce se pomenesc cu un covrig în mână. Șoferii români sunt predominant
agresivi, răi, răzbunători, tupeiști, când au un volan în mână. De ce?
Dar aceiași
aroganți din spatele parbizului, când ajung la serviciu sau în fața unor
instituții ale statului, abuzive și profund birocratice, mitocanii atotputernici de mai sus, devin
niște căcați de mielușei timizi, niște pupincuriști renumiți la nivel european
prin corporații, niște lingăi de elită, în speranța propășirii pe scară
ierarhică sau devenirii ori rezolvării pe cea administrativă.
Unde le dispare
incisivitatea și agresivitatea din trafic?
Neamprostismul este imprimat în volan sau în
schimbătorul de viteze?
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!