Românii sunt competivi la sporturi diverse
practicate ca hobby doar după treizeci sau patruzeci de ani. Puțini au făcut sport în copilărie sau adolescență, de plăcere măcar, performanță au făcut doar a suta parte din total.
Ei merg la maratoane, concursuri locale,
competiții de companie, unde fac risipă de energie, echipament, bani, timp și
sănătate. Da, irosesc sănătatea pentru că și-o suprasolicită cvasiinutil la bătrânețe. Dar
nimeni n-are interes să le-o spună, pentru că unii fac bani pe spinarea
neatenților ”competitivi” la senectute, iar alții îi țin cu mintea și programul
ocupate și departe de lucrurile cu adevărat importante pentru ei și viitorul
lor. Dar cine să le vadă, orbii n-aud, nu înțeleg, ei sunt roboței veseli înjugați
pe vecie. Important pentru ei este să aibă mereu o preocupare.
”Sportivii” români de weekend,
neprofesioniști, pripiți neprovocați și neinstruiți permanent, sunt agresivi fără noimă și fără țel
important pe termen lung. Ei intră în cvasicunoscutele competiții din ultimii ani, concursuri lipsite de
performanță și miză, ”important este să participi” – Doamne! Câtă îndobitocire
în mileniul trei la gulerele cică ”albe”, fix cum se făcea și acum două mii de ani la sclavi și robii asumați în arenele romane, vezi gladiatorii - de exemplu.
Se accidentează
des, se uzează fără rost, își bulversează corpurile și mintea, sufletele lor
oricum erau donate consumerismului, companiei, vitezei, gregarității, gloatei amorfe și inerte.
Aici, la concursurile gregare, ei
sunt dominați de incisivitate nenecesară, agitație nedecisivă, competitivitate
derizorie, toate fără scop și utilitate binefăcătoare pe termen lung. Dar când vine vorba să voteze sau să-și aleagă partenerul de viață sau măcar unul de weekend, prietenii de suflet sau amicii de afaceri, cei mai mulți dintre ”sportivii” de bătrânețe de mai sus, mândri de ”sportivitatea” autoimpusă – vai de curul lor!, devin toleranți, îngăduitori, permisivi și aleg în consecință: prost, nepotrivit, toxic și profund lezant pentru suflete pe termen lung, exact cum fac și cu trupurile lor și cu sportul făcut dintr-o modă și din manipularea industriilor adiacente.
Vae phalus nostrum!
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!