Împăcări

To(n)ți am avut o relație și la un moment dat ceva s-a stricat. În multe cazuri ne-am apucat s-o reparăm așa cum am știut noi mai bine. Unii cu vorba bună, alții cu parul și cu șantajul, cei mai mulți făcând sex de împăcare sau stabilind condiții clare pentru viitor.

Împăcarea pe argumente este una. Este cea a creierului și este cea mai fixă, rigidă, rațională, dificilă. Puțin o pot accesa, câțiva o folosesc. Este cea mai durabilă, dacă este efectuată cum trebuie. Îi vom spune mintoasa.

Împăcarea afectivă este altceva și ajută mai mult moralului și inimii. Este cea mai dulce și poate prelungi agonii sau reactiva puteri nebănuite. Îi vom spune sufletista.

Împăcarea sexuală este cea mai dulce. Ea ține cel mai puțin și zboară uneori ca și cum n-ar fi avut loc niciodată.

Fără temelia solidă a împăcării gândurilor, ideilor, planurilor de viitor, celelalte două reconcilieri sunt ca un pahar de apă la constipație: ajută, ușurează, ameliorează durerile, dar nu rezolvă problemele de fond, nu lucrează la cauzele răului.

Mintoasa trebuie să fie prima, celelalte două se pot așeza oricum.

Dacă mintoasa se face, dar sufletista nu vine imediat după ea, este posibil că sexul de împăcare să fie ultimul sau printre ultimele din acea relație.

Sexul de împăcare este miere când mintoasa vine și ea curând, dar este fiere dacă sufletista n-a fost înainte.

La împăcări, la fel ca la orice altă afacere sau la luptă, contează ordinea procedurilor, bazele, dar mai ales momentul potrivit. 
Da, o împăcare reuşită este la fel ca orice decizie de succes: bine chibzuită strategic şi corect executată tactic. Da, există!

Mergeți în pace!

Dăruiți-vă pacea!