joi, 7 decembrie 2017

Sindromul Stockholm

Aud des femei care se laudă că la început nu l-au plăcut deloc pe partenerul lor actual. Dar după o vreme s-au ”lăsat cucerite” de șarmul și de nenumăratele lor calități pe care le-au observat ulterior.
Și dacă nu se ”lăsau” ce se întâmpla?
De ce a trebuit "să se lase" greu sau grele?
Dar de ce n-au observat calitățile acelea de la început?

Tocmai așa este și cu Sindromul Stockholm: te obișnuiești cu răul, dezvolți rezistență la revoltă, te înveți să trăiești cu răul și începe să-ți placă agresiunea constantă

Te deprinzi cu arsura, consideri că o meriți și că altă șansă mai bună nu vei avea. 
Ieșirea din sclavie a infernală și nu este rezervată tuturor. Puțini părăsesc lagărul. 

Ceea ce spui că ai dreptul, exact atât primești. 
Ceea ce crezi că meriți, fix aia obții.
S-ar putea să ai dreptate în toate ce spui, crezi, simți. Doar să te apuci să le şi faci.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să--i) dai."
Mulțumesc.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.