Sindromul Stockholm

Aud des femei care se laudă că la început nu l-au plăcut deloc pe partenerul lor actual. Dar după o vreme s-au ”lăsat cucerite” de șarmul și de nenumăratele lor calități pe care le-au observat ulterior.

Și dacă nu se ”lăsau” ce se întâmpla?
De ce a trebuit "să se lase" greu sau grele?

Dar de ce n-au observat calitățile acelea de la început?

Tocmai așa este și cu Sindromul Stockholm: te obișnuiești cu răul, dezvolți rezistență la revoltă, te înveți să trăiești cu răul și începe să-ți placă agresiunea constantă. 

Te deprinzi cu arsura, consideri că o meriți și că altă șansă mai bună nu vei avea. 
Ieșirea din sclavie a infernală și nu este rezervată tuturor. Puțini părăsesc lagărul. 

Ceea ce spui că ai dreptul, exact atât primești. 

Ceea ce crezi că meriți, fix aia obții.

S-ar putea să ai dreptate în toate ce spui, crezi, simți. Doar să te apuci să le şi faci.