Eu sunt și urât și naiv,
deseori chiar prostuț, și sărăcuț, mai ales cu duhul. Iar dacă aveam suflet bun nu mai chinuiam oamenii cu textele mele.
N-am pretenții mai mari nici
de la ea: n-am cerut și n-am vrut niciodată lângă mine o femeie frumoasă,
deșteaptă, bogată. Nici măcar devreme acasă nu mă interesează. Dacă are km
mulți la bord ar putea fi mai liniștită, mai răbdătoare, mai veselă și mai des zâmbitoare
și astea sunt cu adevărat importante.
Cred că ideal este să cauți și să găsești, dacă-ți ajută Bunul Dumnezeu, un mix bun, o variantă echilibrată din toate punctele de vedere.
E puțin probabil, copile, să
guști din dulceața unei trainice relații liniștite și calde pe termen lung
lângă o femeie foarte frumoasă. Lângă una prea atrăgătoare îți poți satisface
orgoliul, mândria, vanitatea bărbătească, dar bucuria de moment îți va zbura
repede din poală.
La fel se poate aprecia și cu
una foarte bogată sau foarte deșteaptă. Am tot scris texte despre astfel de
femei care sunt, în general, nefericite și ciufute.
Dumnezeu distribuie echilibrat
calitățile oamenilor: nu pune toate belelele într-un singur loc. Tot așa,
arareori Dumnezeu pune într-o femeie și minte și suflet și poleială. De cele
mai multe ori pune cam câte una la maxim și a doua la jumătate, iar pe a treia, oricare ar fi ea, cam ca
mierea în butoiul de căcat al căs(z)niciei: un deget, la suprafață.
Da, și la bărbați e fix la
fel.
De ce? Ei nu ”e oameni”?
Dar ce e?
”E porci”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.