În expresia, locuțiunea,
vorba ”Iubitul meu!” este și liniște și groază. Mă liniștește ”Iubitul”, dar mă
sperie că-s al tău.
Chiar sunt al tău?
Ești sigură?
Pentru cât timp?Ești sigură?
Și vei avea grijă de mine?
Te vei preocupa îndeaproape
de noi?
Promiți?
Oare?
Toți sperăm din adolescență
și căutăm permanent alergând haotic doar două brațe calde și liniștite în care
să ne cuibărim și să ne refugiem din calea tăvălugului cotidian. Cei mai mulți
însă, imediat după ce printr-o minune le-au găsit pe binefăcătoare, acel liniştitor spre sedativ piept, reîncep
frenetic goana dementă după nimic altceva mai bun.
Pentru că nu reușim să
înțelegem că liniștea, sănătatea și pacea se regăsesc în aceste cuvinte simple:
”Mai binele” este cel mai
mare dușman al binelui.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!