vineri, 22 decembrie 2017

Lipsă

Când îți lipsește o persoană, vai ție!, întreg Universul nu poate umple acel gol din biata ta inimă rănită.
Când nu mai suporți și nu mai vrei pe cineva, altădată ”jumătatea ta” unică și pe viață, ce păcăleală!, nici tot globul pământesc dacă ți-l aduce la picioare ofrandă, tu nu mai ai dorință, voință, nici putință a mai accepta.

 Uneori zece ore trec foarte repede, ”parcă au zburat orele de când suntem împreună”, când ți-e greu și aștepți suferind, vai de tine!, zece minute trec mai greu ca un an sau cinci.

Hi, I'm Max.

I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.

For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.

If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.

Thank you for reading and for helping keep this work independent.

— Max

at

4 comentarii:

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)