duminică, 5 noiembrie 2017

Zâmbitoare, veselă, pasională.

Poate că de multe ori este mult mai bine și suficient să ai o femeie mai mereu zâmbitoare și deseori veselă. Asta poate fi tot ce ai nevoie în momentele grele: o figură binedispusă și pozitivă care să-ți spună încrezătoare pe deplin, surâzând ca o iapă și țopăind ca o veveriță doar atât:

Va fi bine!

Da, așa cum am mai stabilit demult, de bază rămâne: bună, blândă, înțelegătoare, răbdătoare, caldă, calmă, calină. Punem în plus azi: des zâmbitoare și veselă mai mereu - e pansament cald pe orice rană rece.

Vreo patru-cinci zile consecutive m-am tot întâlnit cu doi tineri. Ei veneau spre plajă, pe aleea spre Canapele, eu mă retrăgeam pentru somnul de frumusețe de la prânz spre cameră ferindu-mă de Soarele amiezei ce dogorea. El era chelios şi chipeş, ea era înaltă, posacă şi blondă, dar părea urâtă-foc, boccie chiar, amândoi purtând mereu ceva verde. În a şasea seară, era vineri pe la vreo zece, terminasem cina şi plimbându-mă agale, aud o chitară, plus ceva percuție gravă şi două voci cu "No woman, no cry". Văd din nou cheliosul din zilele precedente de la prânzuri, trăgea de corzile chitarei, iar lângă el era o tipă superbă, înaltă, blondă, râzând continuu şi cântând veselă şi fericită în timp ce lovea energic cu palmele într-o tobă africană de acompaniament. Era "urâta" din zilele precedente, da.

Azi mă gândesc că mi-ar plăcea, mă stimulează teribil – nu poți avea ideea ce exploziv este, să fie și pasională la răstimpuri, ca un foc mic mișcând o energie senzuală în interior, așa cum clocotește apa în ibric înainte să arunci lingurițele de cafea.

Aiiii, mama mea...!!!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.