Vreo patru-cinci zile consecutive m-am tot întâlnit cu doi tineri. Ei veneau spre plajă, pe aleea spre Canapele, eu mă retrăgeam pentru somnul de frumusețe de la prânz spre cameră ferindu-mă de Soarele amiezei ce dogorea. El era chelios şi chipeş, ea era înaltă, posacă şi blondă, dar părea urâtă-foc, boccie chiar, amândoi purtând mereu ceva verde. În a şasea seară, era vineri pe la vreo zece, terminasem cina şi plimbându-mă agale, aud o chitară, plus ceva percuție gravă şi două voci cu "No woman, no cry". Văd din nou cheliosul din zilele precedente de la prânzuri, trăgea de corzile chitarei, iar lângă el era o tipă superbă, înaltă, blondă, râzând continuu şi cântând veselă şi fericită în timp ce lovea energic cu palmele într-o tobă africană de acompaniament. Era "urâta" din zilele precedente, da.
Azi mă gândesc că mi-ar plăcea, mă stimulează teribil – nu poți avea ideea ce exploziv este, să fie și pasională la răstimpuri, ca un foc mic mișcând o energie senzuală în interior, așa cum clocotește apa în ibric înainte să arunci lingurițele de cafea.
Aiiii, mama mea...!!!
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!