Cât timp o curtau bărbați bine și oarecum tineri, mulți ani astfel irosiți
în al doilea și al treilea deceniu de viață, ea era mândră, pretențioasă,
selectivă. Băieții au spus ”mulțumesc!”, s-au spălat și duși au fost. Dacă ar
fi fost înțeleaptă ar fi ales pe termen lung, nu doar să aibă burta și curul
pline azi.
Acum ea se hotărâ să nu mai respingă mândră din prima ofertele, să nu mai refuze
bărbați după mofturi și nazuri nefondate oricum, și nici după ambalaj sau coajă,
era sătulă să fmută toți frumoșii și eleganții care apoi, foarte rapid, nu-i
mai răspundeau la telefon sau se dovedeau, ce surpriză!, a ”fi toți niște porci”.
Decisese pe înserat să n-o mai bage nici pe aia atât de stupidă, mult mai
stupidă decât alegerile ei din dimineața vieții, aia cu ”nu-i genul meu, fată, eu vreau altceva...”. Dar acum
genul ei nu mai era niciunul, apusul Soarelui nu mai încălzea pe nimeni, iar
bărbații trebuie să-i crești și să-i păstrezi, nu să-i hingherești și să-i
fuți, pentru că nu-i în avantajul tău în viitor, dimpotrivă.
Dar, din păcate, rămăseseră puțini care s-o mai caute și s-o mai plimbe, în
balanța lui patruzeci, doar cei care n-aveau altceva mai bun de futut.
Ăăăă, de făcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.