vineri, 3 noiembrie 2017

Toți sunt ”ocupați” și au bani.

Mulți au averi și nu prea știu ce să facă mai repede cu ele. Nu profită de o abundență și nici nu trăiesc liniștiți. Au bani mulți sau mai puțini, posesiuni nenumărate, unii au credite cum am eu tricouri sau ciorapi, majoritatea epatează grosier și cei mai mulți sunt ostentativi și pe rețelele de socializare și în viața reală, dar au și griji, și dureri de tot felul, și buze sau zile fripte. 
Deși sunt bogați sau avuți pe dinafară, din păcate, sunt săraci lipiți pământului pe dinăuntru. Dar nimeni n-are curajul să le-o spună, iar ei singuri nu-și vor dar seama niciodată înainte de niște probleme grave și iremediabile.

Toată lumea este mereu ”ocupată”, are ”treabă”, e ”prinsă” în activități diverse, productive sau sociale, una mai nesănătoasă și mai inutilă ca cealaltă.
Toată lumea face bani, are mii de fani, numără cu greu gloria din ani.
Dintre ei, însă, doar câțiva sunt relaxați, puțini zâmbesc des - Doamne! ce lux orbitor!, iar liniștea tihnătoare nu definește pe aproape niciunul. Înclin să cred că nici fericirea domestică nu caracterizează pe niciuna, știi tu - fericirea aia a ei când e cuibărită mică la pieptul lui, pentru că dacă erau fericite nu mai aveau timp și energie să mai iasă sau să se mai arate pe nicăieri.

De cele mai multe ori alegerea este destul simplă, dar dură, clarificatoare. Și deși este la îndemâna tuturor, mai nimeni n-o alege: ori faci fericiți pe părinții tăi, uneori pe partenerul de viață, ori ești tu fericit(ă) și liniștit(ă) și mai mereu cu zâmbetul pe buze.
Doar prin excepție și multă limpezime, cu ajutorul unui partener de același nivel sau cu aceeași deschidere a ochilor, le poți împăca pe amândouă.

Nu este greu să faci bani, toată lumea face averi. Da, exact!, toți proștii fac bani!
Greu este să ții de ei, să-i înmulțești, să trăiești și să și zâmbești liniștită.
Toată lumea face bani, doar câțiva sunt relaxați și sănătoși după. Zâmbitori sunt și mai puțini.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.