Depozite, economii, senectute.

Și aici, mai spre apus, când Soarele amiezii nu prea mai are atâta putere să încălzească, să te gândești și să-ți reamintești repede unde ți-ai pus plapuma, căciulile, mănușile, borcanele de murături, lopețile, gemurile, lemnele de foc, amintirile hrănitoare și brațele calde care să te strângă la pieptul blând și înțelegător.

Cum care plapumă? 
Cum adică despre ce lemne vorbesc?

Normal că le-ai pregătit din timp, doar nu te-oi apuca acum la senectute să sapi după petrol cu mâinile goale?

Acolo, cu cine și când și unde ți-ai consumat sau irosit prospețimea tinereții și suplețea inocenței, tot acolo să-ți cauți si liniștea, seninătatea, siguranța și refugiul la maturitate. Bătrânețea vine peste cei norocoși, fericiții n-o apucă, ei s e duc mai repede dincolo.

Cum?

Cum era aia...?

Fiecare cum îți așterne, (nu contează?, oare?), așa doarme?

Îhî!