luni, 6 noiembrie 2017

Tiranul de Tata

Ca să-l rănesc, ce plăcere teribilă aveam s-o fac, îi spuneam deseori tatălui meu sperând să-l umilesc, să-l înjosesc:

- M-am descurcat în viață chiar și fără ajutorul tău! Un capăt de ață n-am primit niciodată de la tine! Tot ce-am făcut am făcut prin forțe proprii!
 
El mă asculta liniștit, înghitea replica în sec și continua altă discuție, muta furia mea de acolo, nu-mi dădea apă la moară. 
Uneori încerca să mă ia în brațe, așa fac și eu astăzi cu apropiații ce-mi vorbesc asemenea, dar eu îl respingeam în majoritatea cazurilor. Simțeam că-i stăteau lacrimile, de multe ori, agățate într-un fir de praf. Niciodată n-a plâns.

Dar într-un colț al sufletului lui el zâmbea. Știa că procedase cum trebuie cu mine.
Cuvintele mele, perfect adevărate, erau confirmarea externă a faptului că-și atinsese cu brio obiectivul:
Copilul lui să fie independent, puternic și liber de oricine și de orice. Să se poată descurca fără probleme în orice condiții exterioare.

P.S.:


Azi se împlinesc opt ani de când nu mai este lângă mine, s-a mutat liniștit în sufletul meu.


2 comentarii:

  1. Someone necessarily help to make significantly articles I might state.
    That is the first time I frequented your website page and thus far?
    I surprised with the analysis you made to create this particular put up incredible.
    Fantastic task!

    RăspundețiȘtergere

Zi şi tu ceva, nu sta aşa!
Curaj, găină, că te tai!
(...)
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care sună tradusă cam aşa:
"Banii, mulți-puțini, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să--i) dai."
Mulțumesc.

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.