Eu zic că-s multe așa, puternice și realizate pluridisciplinar, dar nu-s complete, nu-s autentice, nu le văd zâmbind relaxate. Nici nu-mi par a fi fericite. Postările ritmice de pe feisbuc, cu rânjetul forțat și viața lor ”împlinită” tăguită peste tot pe coclauri doar acasă nu, îmi confirmă asta. Dacă erau așa fericite nu mai aveau timp de site-urile de socializare și nu băteau cărările, liniștea este acasă, în cuib, nu-i călătoare prin ciulini.
Cred că o femeie poate fi fericită, liniștită, zâmbitoare, adică pe deplin împlinită natural, abia în momentul în care, indiferent de cele de mai sus, o strânge în brațe bărbatul inimii ei, cel pe care-l iubește și el o adoră înapoi.
Doar acolo, la pieptul lui, unde ea se va cuibări aparent mică și neajutorată, delicată, feminină, simțindu-se cu adevărat protejată, iubită reciproc și împăcată cu ea însăși.
S-ar putea ca femeia fericită să fie femeie liniștită, feminină, nu feministă, și nu se dă niciodată bărbat atotputernic și total independentă.
Femeia e femeie, femeie și atât.
Hi, I'm Max.
I write about money, freedom, simplicity, investing, mistakes, happiness, and the search for a peaceful life.
For years I have published my thoughts online without ads, sponsors, affiliate links, or commercial pressure.
If my writing has helped you think more clearly, make better decisions, or simply see things from a different perspective, your support is greatly appreciated.
Thank you for reading and for helping keep this work independent.
— Max
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc. Bine ai venit!