Cum plm?!?
Nu există așa ceva, sau dacă există nu merită nici un cent și nici o atenție.
Îmi plac în ultimii ani domnii, dar am văzut și multe doamne prinse cu degetele în borcan, care vor să împace și capra și varza. N-a reușit nimeni până acum, dar toți se cred deștepți și infailibili. Asta se vede în toate aspectele vieții lor.
Sunt tari în gură până în fața ofițerului de poliție sau a judecătorului ori a realității nude și crude. Că de copii n-au nici o jenă și nici un respect. Așa cum i-au educat, fix așa îi au și se vor mângâia de ei în consecință.
Tata, sărmanul, vâna și el inutil eterna iluzie: să rămână cu o așa-zisă ”bună imagine” a unui om însurat, în societate, dar păstrând în același timp și dulcea miere a iubirii interzise din afara stupului oficial.
Ce naiv, Dumnezeu să-l ierte!
Până la urmă n-a avut parte de niciuna completă și liniștită.
Și a mai și intrat și în pământ mult înainte de vreme.
Unde s-or grăbi oamenii aceștia?
Unde le este capul plecat?
Ei nu știu că avem o singură viață aici în raiul pământesc și aia trece repede?
De ce nu-s atenți?
De ce nu-s zâmbitori?
De ce nu se mulțumesc cu ceea ce au?
De ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iertatul tata avea o vorbă, învățată de la naşu-bătrânu, naşul lui de cununie, surd şi el ca şi mine, Dumnezeu să-i ierte pe amândoi, care tradusă sună cam aşa:
”Banii, puțini-mulți, să fie cu noroc, să te bucuri de ei. Doar la doctori să nu-i (fii nevoit să-i) dai.”
Mulțumesc.